desfăşurare, dar indexarea lor reprezenta o altă chestiune. Katrine încercase toţi termenii de căutare la care se putea gândi – Valentin Gjertsen, Hotelul Otta, viol şi aşa mai departe – fără succes, şi aproape că
renunţase când o voce ascuţită de bărbat umplu încăperea.
— O cerea, nu?
Katrine simţi ceva ca un soc electric străbătându-i trupul, ca atunci când ea şi tatăl ei şedeau în barcă şi el anunţase calm că peştele muşcase momeala. Habar n-avea de ce tresărise în asemenea hal, ştia doar că
aceea era vocea. Era el.
75
— Interesant, ce te face să spui asta? rosti altă voce.
O voce joasă, aproape nesuferită. O voce de poliţist care forţează
lucrurile pentru a obţine un rezultat.
— Toate o cer, nu? într-un fel sau altul. Iar după aceea le e ruşine şi te raportează la poliţie. Dar tu ştii toate astea.
— Deci fata asta de la hotelul Otta o cerea, asta vrei să spui?
— Ar fi cerut-o.
— Dacă n-ai fi violat-o înainte de a avea ocazia?
— Dacă aş fi fost acolo.
— Tocmai ai recunoscut că ai fost acolo în noaptea aia, Valentin.
— Ca să te determin să descrii violul cu ceva mai multe amănunte. Să
ştii că e cam plictisitor să stai închis într-o celulă. Trebuie să… îţi condimentezi ziua cum poţi mai bine.
Tăcere.
Apoi râsetul ascuţit al lui Valentin. Katrine se înfiora şi se înfăşură mai bine cu pătura.
— Arăţi ca şi cum cineva s-a pişat… cum era expresia aia, domnule ofiţer?
Katrine închise ochii şi îşi readuse în minte chipul lui.
— Hai să lăsăm deoparte cazul Otta deocamdată. Cum e cu fata din Maridalen, Valentin?
— Ce-i cu ea?
— Tu ai fost, nu?
Un râset mai puternic de data asta.
— Va trebui să exersezi mai mult, domnule ofiţer. Faza de confruntare din interviu trebuie să includă o lovitură ca de baros, nu o mângâiere pe creştet.
Katrine auzea că vocabularul lui Valentin depăşea cu mult pe cel al majorităţii colegilor de detenţie.
— Deci negi?
— Nu.
— Nu?
— Nu.
Katrine auzea emoţia poliţistului, care inspiră adânc şi rosti, cu un ton pe care se chinuise să şi-l compună:
— Asta înseamnă… că recunoşti comiterea violului şi crimei din
76
Maridalen din luna septembrie?
Bine măcar că era suficient de experimentat ca să specifice la ce anume spera ca Valentin să răspundă afirmativ, astfel încât avocatul apărării să
nu poată pretinde ulterior că acuzatul înţelesese greşit despre ce discutau.
Însă Katrine mai auzi şi veselia din vocea intervievatului:
— Înseamnă că nu trebuie să neg.
— Ce dra…
