— Aşadar, zise Hagen, Maridalen, Tryvann, Drammen şi ultima la domiciliul victimei. Patru ofiţeri din anchetele legate de crime nerezolvate anterior la aceeaşi dată şi, în trei dintre cazuri, în acelaşi loc. Trei dintre crimele iniţiale au fost omoruri motivate sexual tipice şi, chiar dacă au fost distanţate în timp, chiar şi atunci au fost conectate între ele. Excepţia este Drammen, unde victima a fost un bărbat, René Kalsnes, şi unde nu a existat niciun indiciu de abuz sexual. Katrine?

— Dacă presupunem că Valentin Gjertsen s-a aflat în spatele tuturor celor patru crime iniţiale şi al omorârii celor patru ofiţeri de poliţie, atunci Kalsnes reprezintă o excepţie interesantă. Kalsnes era homosexual, iar oamenii cu care Bjørn şi cu mine am discutat la clubul din Drammen îl descriu ca pe un tip promiscuu. Nu numai că profita la maximum de pe urma partenerilor mai în vârstă, dar îşi şi vindea trupul la club de câte ori

 263 

apărea ocazia. Era în stare de multe lucruri dacă erau ceva bani în joc.

— Deci e vorba de o persoană cu un comportament şi un gen de muncă

indicând un risc major de a fi ucis, zise Bjørn Holm.

— Exact, punctă Hagen. Dar asta înseamnă că e posibil ca şi ucigaşul să

fi fost homosexual. Sau bisexual. Ståle?

Ståle Aune tuşi.

— Prădătorii sexuali ca Valentin Gjertsen au adesea o relaţie complicată cu sexualitatea lor. Factorul declanşator pentru astfel de indivizi tinde să fie mai degrabă nevoia de a controla, sadismul sau dorinţa de a forţa limitele decât sexul şi vârsta victimei. Însă omorârea lui René Kalsnes putea fi legată şi de gelozie. Faptul că nu au existat urme de abuz sexual ar putea sugera asta. Ca şi furia. El e singura victimă dintre cele patru iniţiale care a fost lovită cu un instrument contondent în aceeaşi manieră în care au fost loviţi ofiţerii de poliţie.

Se lăsă tăcerea şi toată lumea se uită la Harry Hole, care se afundase în scaun, continuând să ţină ochii închişi şi mâinile împreunate peste burtă.

Pentru o clipă, Katrine Bratt crezu că adormise, până ce Harry tuşi.

— A descoperit cineva vreo legătură între Valentin şi Kalsnes?

— Până acum, nu, răspunse Katrine. Niciun contact telefonic, nicio înregistrare de folosire a cardului de credit la club sau în Drammen, nicio urmă electronică indicând că Valentin a fost în apropierea lui René Kalsnes. Şi nimeni dintre cei care îl ştiau pe Kalsnes nu a auzit de Valentin şi nu a văzut vreo persoană care să semene cu el. Asta nu înseamnă că ei nu…

— Nu, bineînţeles, rosti Harry, trăgându-se de pleoapele ochilor închişi.

Mă întrebam doar…

Liniştea se lăsă în încăpere în vreme ce se uitau cu toţii la Harry. Acesta deschise un ochi.

— Ce e?

Nu-i răspunse nimeni.

— Eu nu am să mă ridic ca să merg pe apă sau să transform apa în vin, zise el.

— Nu, nu, nu, replică imediat Katrine. E suficient dacă le oferi acestor patru suflete orbite un pic de lumină.

— Nu pot face nici asta.

— Credeam că un lider trebuie să îşi facă echipa să creadă că totul este

 264 

posibil, zise Bjørn Holm.

— Lider? Harry zâmbi şi se trase mai în sus pe scaun. Le-ai spus care e statutul meu aici, Hagen?

Gunnar Hagen îşi drese glasul.

— Harry nu mai are statutul sau puterea unui ofiţer de poliţie, aşa că a fost adus în grup în calitate exclusivă de consultant, ca Ståle. Asta înseamnă, de exemplu, că nu poate face cerere de mandate de percheziţie sau arestare, nu poate avea armă şi nu poate face arestări.

Mai înseamnă că nu poate conduce o operaţiune a poliţiei. Este important să ne supunem acestor reguli. Imaginaţi-vă că îl prindem pe Valentin, dispunem de saci de dovezi, însă avocatul apărării descoperă că n-am procedat ca la carte.

— Consultanţii ăştia… interveni Ståle Aune, agitându-şi pipa cu o strâmbătură a feţei. Am auzit că au indemnizaţii care le fac pe cele ale psihologilor să pară apă de ploaie. Aşa că haideţi să fructificăm la maxim timpul petrecut aici. Spune ceva inteligent, Harry.

Harry ridică din umeri.

— Corect, replică Ståle Aune, rânjind şi băgându-şi în gură pipa neaprinsă. Asta pentru că noi am rostit deja cele mai inteligente lucruri. Şi de-aia ne învârtim de ceva vreme în cerc.

Harry îşi privi palmele. După care inspiră adânc.

— Nu ştiu cât de inteligent e ceea ce voi spune acum, căci e deja pe jumătate rostit, dar iată la ce mă gândeam…

Îşi înălţă capul şi văzu patru perechi de ochi măriţi în jurul lui.

— Sunt conştient că Valentin e un suspect. Problema e că nu dăm de el. Aşa că eu propun să găsim un suspect nou.

Lui Katrine Bratt nu-i venea să-şi creadă urechilor.

— Ce? Trebuie să suspectăm pe cineva despre care nu credem că a comis faptele?

— Noi nu credem, ripostă Harry. Bănuim cu diverse grade de probabilitate. Şi cântărim acea probabilitate împotriva consumului potenţial de resurse, pentru confirmarea sau respingerea suspiciunii.

Considerăm că e mai puţin probabil să existe viaţă pe Lună decât pe planeta Gliese 581d, care se află la o distanţă perfectă de soarele ei şi unde apa nu fierbe sau îngheaţă. Cu toate astea, verificăm mai întâi Luna.

— Cel de-al patrulea comandament al lui Harry Hole, zise Bjørn Holm.

 265 

Începe să cercetezi acolo unde există lumină. Sau era al cincilea?

Hagen tuşi.

— Mandatul nostru este să îl găsim pe Valentin. Restul cade în sarcina echipei extinse de anchetatori. Bellman nu ar permite altceva.

— Cu tot respectul, ripostă Harry, dar la dracu’ cu Bellman. Eu sunt la fel de deştept ca oricare dintre voi, dar sunt nou şi asta ne dă o şansă să

privim lucrurile dintr-o perspectivă nouă.

Katrine pufni.

— Prostii. Nici tu nu crezi în chestia asta cu „la fel de deştept”.

— Nu, nu cred, dar haideţi să pretindem că aş crede, zise Harry fără să