Vederea ei stârneşte înţepături în cicatricile de pe spatele meu.

— Ai supravieţuit!

Amari zâmbeşte, dar Nehanda nici măcar nu catadicseşte să se uite la fiica ei. Când aruncă o privire în jur, pare conştientă că toată lumea din dom aşteaptă cu sufletul la gură să vorbească.

Ştie prea bine că un singur cuvânt din partea ei ar fi de ajuns ca să

se înstăpânească peste mulţimea însufleţită.

— Ce promisiuni îndrăzneţe! rosteşte în cele din urmă regina Nehanda. Nişte minciuni elegante. Dar acestea nu sunt cuvintele unui conducător devotat. Nu-s decât otrava unui tiran flămând de putere.

Acuzaţia ei e ca o palmă peste obraz. Amari face un pas înapoi. Un val de murmure se ridică din mulţime. Nemulţumirea ţâşneşte ca apa dintr-un baraj spart.

Amari întreabă:

— Mamă, ce înseamnă asta? Am crezut c-ai murit…

— Asta ţi-ai fi dorit! o întrerupe regina. Ai trimis maji şi mercenari să mă omoare.

— Nu am…

— Le spui acestor oameni că regele lor a căzut, dar laşi deoparte faptul că regicidul a fost înfăptuit de mâna ta. Vorbeşti despre fratele tău mort fără să recunoşti că, de fapt, tu şi majii l-aţi omorât pe moştenitorul de drept al tronului.

Exclamaţii îngrozite pulsează în jurul nostru, răsunând în tot domul. Atmosfera care până adineauri era plină de speranţă şi făgăduinţă dispare într-un nor de suspiciune şi dezgust.

— Nu e adevărat! strigă Amari.

— Tăgăduieşti că ţi-ai omorât propriul tată?

— Nu, eu…

Amari se înroşeşte la faţă şi trage adânc aer în piept.

— Regele a murit ucis de mâna mea, dar nu l-am omorât pe Ina…

Nu apucă să termine. Puterea cu care Amari a reuşit să-şi captiveze adineauri poporul se evaporă.

— Trădătoare! strigă cineva.

— Mincinoaso! adaugă altcineva.

Furia creşte şi dă în clocot; parc-ar fi un val pornit s-o doboare pe Amari. Mâinile mele tremură.

Amari ridică braţele, într-o încercare zadarnică de a le domoli pornirea. Postura ei o face să pară un pui de animal neajutorat, în faţa unui bârlog de leopanari de zăpadă.

Nehanda înaintează şi spune:

— În faţa voastră stă o trădătoare. O rebelă care se aliază cu mincinoşi şi cu tâlhari. Un copil obraznic, care ne-a pus pe toţi în pericol cu magia, ca să ajungă regină.

— Mamă, te rog! o imploră Amari. Lasă-mă să explic!

Dar vocea ei pare firavă, pe când a mamei sale loveşte cu tăria fierului.

Protestele lui Amari se înmoaie şi mai mult când gărzile reginei intră în dom. Ies în evidenţă în armurile lor aurii şi cu săbiile lor ascuţite ca briciul. În strălucirea sigiliilor poleite văd cadavrul Mamei.

Simt căldura flăcărilor care au înghiţit sicriul lui Baba.

— Nu vă voi îngădui nici ţie, nici majilor rebeli să distrugeţi acest regat! strigă Nehanda. Eşti arestată pentru crimele tale împotriva Coroanei! Cine te ajută va fi ucis.

Panica se iscă în momentul în care gărzile înaintează tropăind, înarmate cu sfere de sticlă umplute cu un lichid negru precum cerul în miez de noapte.

— Ce au în mâini? îl întreb pe Tzain.

— Nu ştiu, dar trebuie s-o scoatem pe Amari de aici!

Tzain aleargă spre podium, însă nu e suficient de rapid.

Nehanda îşi pune pe faţă o mască aurie. Soldaţii ei izbesc sferele de nisip.

CAPITOLUL OPT

ZÉLIE

Pentru numele zeilor, ce-i asta?

Mă dau un pas înapoi şi mă lipesc de podiumul de lemn. Lichidul negru se întinde peste nisip ca marea la flux, umflându-se şi făcând spume, apoi începe să se înalţe în aer.

Nori întunecaţi învăluie mulţimea, dar kosidánii atinşi nu păţesc nimic. Titánii prinşi în trombă doar tuşesc puţin.

Majii sunt cei care urlă de parcă li se smulg unghiile.

— Ajutor!

Un maji tânăr se zgârie pe gât. Pielea sa cafenie sfârâie şi arde. Se chinuie să ţipe, dar fumul negru îl sufocă.

Acum înţeleg adevărata natură a atacului. E otrava majacitelui, dar nu în lanţuri sau în săbii.

Ci în aer.

Sub formă de gaz.

— Fugiţi! le strig lui Tzain şi lui Amari, apoi mă urc pe platforma de lemn.

Frica mă izbeşte cu forţa unui berbec. Picioarele îmi amorţesc.

Norul de majacite se întinde prin tot domul, în vălătuci mari, ca o furtună. Ţipetele şi panica umplu aerul. Majii se calcă în picioare în goana lor. Vor să ajungă la ieşirile îndepărtate.

— Nu lăsaţi niciun rebel să scape! tună Nehanda peste mulţime.