Deşi poartă glugă, îi recunosc pasul ferm şi dârzenia.
— Mamă?
Îmi duc imediat mâinile la piept. Un hohot de râs îmi scapă printre buze.
Mă îndrept spre ea. Nu-mi vine să-mi cred ochilor. Însă, când îşi înalţă capul, ura ce arde în ochii ei ca de chihlimbar mă ţintuieşte în loc.
CAPITOLUL ŞAPTE
ZÉLIE
Nu e nevoie să cercetez chipul lui Amari ca să aflu de unde moşteneşte ochii ei ca de chihlimbar. Regina Nehanda este la fel de frumoasă ca fiica ei, dar, în locul rotunjimilor moi ale lui Amari, femeia aceasta e făurită doar din unghiuri ascuţite şi din linii severe.
La fel ca fiica sa, Nehanda e îmbrăcată în armură, dar a ei străluceşte auriu. Platoşa lustruită i se curbează pe piept, scoasă în evidenţă de apărătoarele zimţate pentru umeri şi de mănuşile din metal.
— Ce facem? şopteşte Tzain, cu degetele încleştate pe coada toporului.
În ciuda celor raportate de iscoadele lui Roën, regina Nehanda e încă în viaţă. Suverana se apropie iute, ca o pasăre în zbor. Mantia ei violet-închis flutură în briza mării. Mişcările ei sunt ucigător de familiare.
Vederea ei stârneşte înţepături în cicatricile de pe spatele meu.
— Ai supravieţuit!
Amari zâmbeşte, dar Nehanda nici măcar nu catadicseşte să se uite la fiica ei. Când aruncă o privire în jur, pare conştientă că toată lumea din dom aşteaptă cu sufletul la gură să vorbească.
Ştie prea bine că un singur cuvânt din partea ei ar fi de ajuns ca să
se înstăpânească peste mulţimea însufleţită.
— Ce promisiuni îndrăzneţe! rosteşte în cele din urmă regina Nehanda. Nişte minciuni elegante. Dar acestea nu sunt cuvintele unui conducător devotat. Nu-s decât otrava unui tiran flămând de putere.
Acuzaţia ei e ca o palmă peste obraz. Amari face un pas înapoi. Un val de murmure se ridică din mulţime. Nemulţumirea ţâşneşte ca apa dintr-un baraj spart.
Amari întreabă:
— Mamă, ce înseamnă asta? Am crezut c-ai murit…
— Asta ţi-ai fi dorit! o întrerupe regina. Ai trimis maji şi mercenari să mă omoare.
— Nu am…
— Le spui acestor oameni că regele lor a căzut, dar laşi deoparte faptul că regicidul a fost înfăptuit de mâna ta. Vorbeşti despre fratele tău mort fără să recunoşti că, de fapt, tu şi majii l-aţi omorât pe moştenitorul de drept al tronului.
Exclamaţii îngrozite pulsează în jurul nostru, răsunând în tot domul. Atmosfera care până adineauri era plină de speranţă şi făgăduinţă dispare într-un nor de suspiciune şi dezgust.
— Nu e adevărat! strigă Amari.
— Tăgăduieşti că ţi-ai omorât propriul tată?
— Nu, eu…
Amari se înroşeşte la faţă şi trage adânc aer în piept.
— Regele a murit ucis de mâna mea, dar nu l-am omorât pe Ina…
Nu apucă să termine. Puterea cu care Amari a reuşit să-şi captiveze adineauri poporul se evaporă.
— Trădătoare! strigă cineva.
— Mincinoaso! adaugă altcineva.
Furia creşte şi dă în clocot; parc-ar fi un val pornit s-o doboare pe Amari. Mâinile mele tremură.
Amari ridică braţele, într-o încercare zadarnică de a le domoli pornirea. Postura ei o face să pară un pui de animal neajutorat, în faţa unui bârlog de leopanari de zăpadă.
Nehanda înaintează şi spune:
— În faţa voastră stă o trădătoare. O rebelă care se aliază cu mincinoşi şi cu tâlhari. Un copil obraznic, care ne-a pus pe toţi în pericol cu magia, ca să ajungă regină.
— Mamă, te rog! o imploră Amari. Lasă-mă să explic!
Dar vocea ei pare firavă, pe când a mamei sale loveşte cu tăria fierului.
Protestele lui Amari se înmoaie şi mai mult când gărzile reginei intră în dom. Ies în evidenţă în armurile lor aurii şi cu săbiile lor ascuţite ca briciul. În strălucirea sigiliilor poleite văd cadavrul Mamei.
Simt căldura flăcărilor care au înghiţit sicriul lui Baba.
— Nu vă voi îngădui nici ţie, nici majilor rebeli să distrugeţi acest regat! strigă Nehanda. Eşti arestată pentru crimele tale împotriva Coroanei! Cine te ajută va fi ucis.
