Și-a luat sacoul de la costum și s-a dus la măsuța din hol. Chiar atunci, telefonul a țârâit scurt, iar Mike l-a luat în mână. De la serviciu nu-l contactau niciodată așa devreme, iar Alison trimitea în general mesaje noaptea târziu, după ce se culca
Rachel. Deci probabil că era un mesaj nesolicitat, vreo notificare că trebuia să
ducă mașina la revizie, iar Mike a fost tentat să-l ignore, dar a învins curiozitatea.
A văzut cu surprindere că mesajul venea de la un număr necunoscut, iar conținutul l-a nedumerit și mai tare:
Courtney Turner trăiește acum sub numele Sharon Wall, peMeadow Lane nr. 24, în Colchester CO1 1AP.
Mike s-a holbat la mesaj fără să-i vină să creadă, iar inima i-a luat-o razna. Cine-l trimisese? Ce-avea de câștigat din asta? Chiar putea să fie adevărat? Javra care-i torturase, umilise și ucisese fetița chiar stătea la o oră de mers cu mașina de el?
17.
— Cum l-au găsit? Cum dracu’ au știut unde stă?
Emily fusese de acord să se întâlnească cu fostul ei soț numai de nevoie și deja regreta. Paul era ca vai de el și o bombarda cu întrebări – întrebări la care ea nu putea să răspundă.
— Habar n-am, a răspuns ea scurt. Mie nu-mi spun lucrurile astea. N-are nicio legătură cu mine.
— Sunteți amândoi apărați de același sistem, de aceiași oameni…
— Nu-i adevărat, Paul. Echipa din Bolton n-are nicio legătură cu echipa din Reading. Din motive evidente, cazurile de genul ăsta…
Emily a ezitat, detestând să se refere la ea ca la un „caz”, apoi a continuat:
— … sunt complet separate. Supraveghetorii mei n-au nicio idee despre ce se întâmplă în Bolton, și invers. Așa funcționează, așa e toată lumea în siguranță.
— Doar că e clar că nu e nimeni în siguranță. Ai văzut și tu relatările, înregistrarea făcută cu telefonul. Stăteau și-l așteptau, Emily. L-au prins într-o ambuscadă, l-au fugărit până a murit. A avut noroc doar că n-au pus mâna pe el.
— Ciudat mod să definești „norocul”.
— Știu ce vrei să spui. A fost cât pe ce să se aleagă cu țeasta sfărâmată și a scăpat doar aruncându-se peste patru benzi cu trafic în mișcare.
Practic țipa și s-a controlat brusc, conștient că alți clienți din cafenea ascultau izbucnirea lui furioasă. Coborând tonul, a continuat:
— Uite ce-i, zic doar că trebuie să stai de vorbă cu ei. Să afli ce se petrece. Să
vezi dacă tu și Sam nu trebuie să plecați o vreme sau chiar să fiți mutați cu totul.
Bietul copil abia începe clasa a IX-a și o să aibă tot mai mult de învățat. Are o grămadă pe cap.
Și nu știi nici jumătate, și-a zis Emily. Lui Paul îi plăcea să facă pe părintele excesiv de iubitor, dar ea îl crescuse pe Sam, ea îl cunoștea cel mai bine și era jignită de insinuarea că, din neglijență sau lipsă de interes, și-ar expune cu bună
știință băiatul unui pericol.
— Exagerezi.
— Având grijă de fiul meu?
— Nu ține cu mine, Paul. Tu m-ai părăsit…
— Ah, pentru numele lui Dumnezeu…
— Tu ai fost ăla care s-a încurcat cu altcineva, tu ai fost ăla absent în primii zece ani de viață ai lui Sam.
— Tu m-ai îndepărtat!
— Nu, tu ai fugit. Ai fugit de mine.
— Păi, poți să mă acuzi?
— Chiar vrei să-ți răspund, Paul?
Vorbise agresiv, însă în realitate nu-l acuza doar pe el pentru că o părăsise. Cu trecutul ei, cu cazierul ei penal, cu notorietatea ei, era greu de suportat, nu în ultimul rând pentru că, dacă te legai de „Emily Lawrence”, însemna să fii conspirator la o ficțiune. Nu, felul în care o părăsise Paul o durea încă, felul cum abandonase mama și copilul, cum se încurcase cu o femeie care avea pe jumătate vârsta lui și se mutase în celălalt capăt al țării. Da, se întorseseră în sud acum, iar el manifesta un interes activ pentru Sam, dar era mult prea târziu să facă pe tatăl grijuliu.
— Uite ce-i, n-ajungem nicăieri așa, a continuat ea, înăbușindu-și furia. Habar n-avem ce s-a-ntâmplat în Bolton. Poate că Willis s-a îmbătat și i-a spus unui prieten cine era? Poate că a fost vreo iubită care a ajuns prea apropiată? Ar putea fi orice.
— La televizor spuneau că a fost cineva care a transmis deliberat informația familiei victimei. A fost un tip la Newsnight, un parlamentar, care a zis…
— Sunt doar speculații, presupuneri și până o să știm ce s-a întâmplat de fapt, e esențial să rămânem amândoi calmi, a insistat Emily. Ai dreptate, e un an important pentru Sam, așa că ultimul lucru de care are nevoie e să fie smuls de la școală, dintre prietenii lui, de lângă familia lui. Pun pariu că orice s-a întâmplat în Bolton e o gafă locală, o greșeală prostească pe care a făcut-o Willis și care a ajuns să-l coste. Eu nu fac genul ăsta de greșeli; nu-mi asum riscuri…
Paul părea cât pe ce să intervină, așa că Emily a continuat:
— … și ca urmare, am fost ascunsă cu succes în comunitate mai mult de 20 de ani. Douăzeci de ani, Paul. Gândește-te un pic. Gândește-te cât succes am avut, cât succes a avut sistemul, care a reușit să ne țină în siguranță pe mine și pe Sam.
Funcționează, e sigur, așa că, te rog, putem încerca să nu intrăm în panică atunci când n-avem absolut niciun motiv de îngrijorare? Fac tot ce pot pentru Sam în fiecare zi, îl ajut să crească, să-i meargă bine și vreau să-ți spun că nu-i ușor. Am o viață a mea, un serviciu, responsabilități față de prieteni și colegi, o listă cu lucruri de făcut lungă de câțiva metri și, sincer, discuțiile astea nu-s de niciun ajutor. A trebuit să-l pun pe adjunctul meu să-mi țină locul azi ca să pot veni aici, așa că fă-mi o favoare și las-o mai moale, OK? Mă ocup și n-avem niciun motiv de îngrijorare.
Era enervată și, previzibil, Paul a dat înapoi în fața apărării ei înflăcărate. Mai mult lătra decât mușca și nu fusese niciodată în stare să fie la înălțimea forței personalității ei. L-a trimis într-ale lui, dacă nu liniștit, măcar mai calm, iar ea putea să-și vadă de viața ei. A pornit în grabă spre mașină, permițându-și un scurt moment de satisfacție că a reușit să înăbușe în fașă criza de nervi a lui Paul, înainte să reușească să aibă vreun efect real asupra ei sau, mai rău, a lui Sam. Și totuși, în ciuda ușurării ei, Emily avea un sentiment sâcâitor de îngrijorare. Îi vorbise foarte convingător lui Paul și-i zisese că temerea lui era neîntemeiată, dar nu era nici pe departe atât de relaxată pe cât păruse. Adevărul era că fusese zdruncinată de știrea despre uciderea lui Mark Willis și petrecuse o noapte albă
