— Bullying?
Emily a simțit pe loc cum o cuprinde furia.
— Un fel de, a răspuns Sam repede. Nu-i prea rău, dar uneori vrem să scăpăm, știi…
— Sunteți hărțuiți amândoi?
— Mda, destul de mult, de fapt.
— Dar de ce tocmai voi doi?
Sam a ezitat, apoi a răspuns:
— Din cauza prieteniei noastre. Pentru ce simțim unul pentru celălalt.
Emily l-a privit atent, deconcertată, apoi s-a adunat rapid.
— Am înțeles. Nu mi-am dat seama. Voi doi sunteți… sunteți împreună sau…?
— Păi, nu știu dacă Gavin e iubitul meu sau așa ceva, a răspuns Sam evitând privirea maică-sii. Dar aș vrea să fie. Tu ești OK?
— Sigur, bineînțeles. Sunt doar surprinsă, atâta tot, pentru că te-ai văzut o vreme cu Amy și…
— N-a fost pe bune. Sunt gay, mamă.
Vorbise atât de sigur pe el, încât Emily nu știa cum să reacționeze.
— Îmi pare rău că ți-am aruncat asta în cap, dar voiam să fiu sincer, a adăugat el, mai sigur pe sine.
— Bineînțeles, dragule. Și sunt foarte recunoscătoare… Numai că…
Sam a ridicat privirea prudent. Emily era tentată să dea înapoi, să abandoneze linia asta de gândire, însă tot a mers înainte.
— … sexualitatea e ceva fluid la vârsta ta. Ai doar 14 ani. E foarte devreme să
spui categoric ce ești și ce nu ești.
— Nu sunt de acord. Nu mi-au plăcut niciodată fetele, adică nu așa. Și acum l-am cunoscut pe Gavin…
— Mai ai răbdare, asta-i tot ce spun. Categoric, explorează-ți identitatea, dar…
— Știu cine sunt, mamă, a ripostat Sam zbârlindu-se. N-o să se schimbe.
— Toată lumea se schimbă, iubire. Nimic nu e bătut în cuie. Crești, te dezvolți, afli lucruri noi despre tine, a insistat Emily. Cine ești în copilărie nu e cine ești ca ad…
— Nu sunt copil, așa că nu mă trata ca pe un copil. Sunt gay și cu asta, basta!
Dacă ai o problemă, atunci…
— N-am nicio problemă, Sammy, l-a liniștit ea repede. Chiar n-am. OK?
Sam s-a uitat la ea, clar încă supărat și nesigur dacă s-o creadă sau nu.
— Nu te-aș judeca niciodată așa. Te rog să mă crezi.
Băiatul a ridicat din umeri, dar sinceritatea și emoția ei evidente păreau să-l fi îmbunat un pic, așa că Emily a insistat.
— Uite, e foarte târziu și tu ai ore mâine, așa că hai să mai discutăm pe tema asta mâine. Dar te rog să fii convins că nu simt decât dragoste și admirație pentru tine, mereu.
S-a întins și l-a strâns de mână, după care s-a ridicat.
— Și-acum, stinge lumina în zece minute sau n-o să fii bun de nimic mâine…
Strecurându-se afară din camera lui, Emily a închis ușa în urma ei. Fusese o zi grea, care o secătuise, iar acum nu voia decât să se bage în pat. S-a dus în dormitor, a tras draperiile, a dat drumul la radio și a început să se dezbrace. Era disperată să se culce, să uite de grijile zilei, dar buletinul de știri a făcut-o să
încremenească.
— Poliția din Bolton a confirmat acum că bărbatul care a fost urmărit și ucis în zona Daubhill la primele ore ale zilei era Mark Willis. În mai 2012, Willis, în vârstă
de 12 ani, a fost condamnat pentru violul și uciderea brutală a pensionarei Valerie Bridge din Hartlepool. Eliberat cu patru ani în urmă, se pare că Willis a trăit sub un nume fals și a lucrat la un depozit local de logistică din centrul Boltonului.
Poliția a refuzat până acum să facă alte comentarii…
Orice speranță de respiro se spulberase. Emily a rămas încremenită, abia putând să respire, șocată până în măduva oaselor. Cel mai negru coșmar al ei prinsese viață.
14.
— Vor cădea capete din cauza asta, țineți minte ce zic.
