— Ce ne trebuie acum e mai mult timp, a continuat ea. Trebuie să găsim o conexiune concretă între Martin Coates și Ian Blackwell. Sunt convinsă că Justiția Nu Doarme Niciodată are o legătură cu persoana care a lăsat să se scurgă

informațiile confidențiale, ținând cont de cât de repede au găsit știrea. Până

acum, avem convorbiri telefonice repetate între Coates și Blackwell în zilele dinaintea atacului, ceea ce evident că e util, dar nu avem și conținutul, deci poate fi susținut la tribunal în ambele sensuri. Ar fi de ajutor o comunicare digitală clară

între veri, ceva care dovedește că Martin Coates era hotărât să ofere informații strict confidențiale, cu scopul declarat de a-l demasca și de a-i face rău lui Willis.

Ajunsese în dreptul dormitorului. A intrat, și-a aruncat pantofii din picioare și i-a zâmbit în semn de scuză soțului ei, Nimesh, care era întins în pat și citea un roman de Ian Rankin.

— Și ești convinsă că putem să găsim așa ceva? a întrebat tăios subcomisarul Draper.

— Am speranțe, domnule. Am pus echipa de la Tehnic să-i cerceteze cu minuțiozitate laptopul, telefonul, computerul și, în plus, am transmis detaliile lui Blackwell la toate secțiile din Londra. Credem că Blackwell operează în prezent în capitală și evident că arestarea lui ar duce la încheierea rapidă a întregului caz.

— Atunci te las să te ocupi. Sună-mă în secunda în care afli ceva.

A închis brusc, lăsând-o în aer pe Chandra, care a expirat, și-a pus telefonul în buzunar, apoi s-a prăbușit pe pat. Se simțea stoarsă, incredibil de extenuată. Și era abia prima zi din ceva ce promitea să devină o anchetă istovitoare.

— „Poți să-mi spui ce se-ntâmplă?” a întrebat Nimesh, imitând-o nu prea reușit pe Nessa3.

În ciuda încordării, prosteala lui i-a smuls un zâmbet. Indiferent prin ce trecea Chandra, soțul ei iubitor, loial, trăsnit reușea întotdeauna s-o înveselească.

— Nu… deși dacă te-ai fi uitat vreun pic la știri azi, probabil că poți ghici cu ce are legătură.

— Ceea ce înseamnă că trebuie să fi fost o scurgere de informații. Dacă ești tu implicată, vreau să zic.

— Nu pot să confirm și tu n-o să speculezi, om nebunatic ce ești!

3 Personaj din serialul britanic de comedie Gavin & Stacey, cu un accent puternic specific Țării Galilor.

Nimesh a mimat că-și trage fermoarul peste buze, primind în schimb încă un zâmbet.

— Ai mâncat? a întrebat-o el. Ți-am păstrat câte ceva, pot să încălzesc, dacă

vrei…

— Ești un dulce, a răspuns ea, întinzându-se și prinzându-i mâna între palme.

Dar, sincer, nu pot să bag nimic în gură.

— Dacă te înfometezi, n-o să te ajute. Trebuie să mănânci.

— Știu, dar mi-e rău de nu mai pot.

— Nu ești însărcinată, nu? s-a interesat el mimând groaza. Pentru că dacă ești, o să-l omor pe nemernicul care…

Râzând, Chandra a aruncat în el cu o pernă, de care Nimesh s-a ferit cu îndemânare.

— De ce ești întotdeauna așa de fericit? a întrebat ea uluită.

— De ce ești întotdeauna așa de stresată?

Zâmbetul i s-a șters de pe buze. Era un refren familiar în relația lor, deși pe ea n-o supăra niciodată cu adevărat insinuarea, fiindcă știa că soțul ei are dreptate.

— Pentru că tocmai mi s-a înmânat celebrul potir otrăvit.

— Minunat…

— Și sunt destul de sigură că viitorul meu depinde de obținerea rezultatului corect, și încă repede.

— O să reușești. Reușești întotdeauna.

— De data asta e altceva, a răspuns Chandra, clătinând neliniștită din cap. O

să trebuiască să răscolesc multe găuri de șarpe, să tulbur apele și, chiar și așa, s-ar putea să nu obținem o condamnare. Draper o să-mi urmărească fiecare mișcare, ca și presa, de altfel, ceea ce înseamnă că o să-mi ies din minți în tăcere, o să lucrez zi-lumină și ceva în plus, în timp ce tu și fetele trebuie să vă purtați singuri de grijă.

— O să fim în regulă. O să ne fie dor de tine, dar o să ne descurcăm. Nu-s chiar novice.

— Știu, dar e prea mult să-ți cer așa ceva; sunt foarte mici.

— Sunt mai rezistente decât crezi tu. Putem să ne descurcăm puțin fără tine.

— Dar nu vreau să fie nevoie. Vreau să fiu aici, cu voi.

— Și o să fii curând, dar trebuie să te ocupi de povestea asta.

Chandra n-a reacționat; știa că soțul ei are dreptate. Ideea absurdă că ar putea cumva să evite capcana care-i fusese întinsă era născută în parte din dorința de a-și petrece timpul cu tânăra ei familie, dar în parte se datora fricii.

— Și dacă o dau în bară, Nims?

— Nu te prosti!

— Vorbesc serios. Eu am insistat. Dumnezeu știe că am spulberat ușa bătând și cerând să primesc ceva important, ceva vizibil. Dar nu m-am așteptat niciodată

la asta.

A ridicat privirea spre soțul ei, iar în priviri i se citea acum teama adevărată.

— Dacă nu sunt în stare?

37.

— Trebuie să accepte o parte din vină, o parte din responsabilitate, și totuși pare hotărât să se spele pe mâini de toate.

Cuvintele lui Christopher Parkes musteau de dispreț, în timp ce-și privea șeful aflat în cealaltă parte a încăperii. Jeremy Firth părea ciudat de bine dispus în seara asta, perorând în fața colegilor, glumind chiar. Programul pentru petrecerea de Crăciun a Serviciului nu fusese modificat, în pofida situației din Bolton, deși cei prezenți presupuseseră că urma ceva sumbru. Se părea că Firth nu fusese informat.

— Și poți să-l acuzi? a replicat Olivia sarcastic. Mai are cât? – un an până se retrage. Ultimul lucru pe care și-l dorește e un scandal major care să-i amenințe pensionarea.

— Chiar și-așa, e în Țara basmelor, a răspuns Christopher, umflându-și obrajii.