Mizerabila ar fi trebuit să ardă în iad, nu să stea aici râzând, glumind și bând. Chiar în clipa asta flirta cu un tip plin de mușchi care stătea lângă ea, și-și trecea degetul peste bicepsul lui. Imaginea îi întorcea stomacul pe dos. Ce drept avea ea să-și trăiască viața, să se bucure de ea, când fetița lui zăcea la un metru și jumătate sub pământ?
Mike s-a întors cu spatele și și-a ațintit privirea în halba goală. Îi clocotea sângele, îi venea să urle de furie, să trâmbițeze nedreptatea acestei lumi, dar îi rămăsese o urmă de bun-simț care-l sfătuia să fie prudent. Și-a încleștat mâna de marginea barului, strângând lemnul lipicios închis la culoare până au început să-l doară degetele, și s-a străduit să-și recapete controlul.
Dar era greu. Foarte greu. De asta se temuse cel mai tare. Încă de când fuseseră condamnate, viețile celor două fete care o uciseseră pe Jessica fuseseră
învăluite în secret, poliția și Serviciul de Probațiune dându-se peste cap să le protejeze. Cu toate astea, câte un crâmpei de informație tot ajunsese în presa de mare tiraj, dezvăluind cum Courtney Turner dusese o viață confortabilă într-un centru de lux pentru infractori minori, răsfățată, alintată, primind tot ce-și dorea.
Această situație era mai bună decât ce avusese acasă, iar criminala condamnată
trebuie să-și fi zis că a dat lovitura, profitând de naivitatea și generozitatea celorlalți. Nu fusese pedepsită pentru crima ei, fusese răsplătită, învățată că, atunci când comiți un act de o cruzime barbară, cumva ajungi să prosperi de pe urma lui. Ce om cu mintea întreagă putea crede că așa trebuiau tratate golancele astea? Ar fi trebuit obligate să facă față nelegiuirii lor, să înțeleagă tragediile îngrozitoare pe care le-au produs, dar în loc de asta, culegeau dividende, râzând în fața justiției.
Ca la un semn, s-a auzit din nou. Râsul ăla dezgustător, disprețuitor. Îl auzise de nenumărate ori în coșmaruri, când revedea scenele nemiloase de la tribunal, unde Courtney chicotise și glumise cu Kaylee, complicea ei mai mică, chiar în timp ce juraților șocați li se împărtășeau detaliile cruzimii ei înfiorătoare. Mike a strâns și mai tare de marginea barului, cu o durere chinuitoare în degete, în timp ce-și amintea dezinteresul, amuzamentul ei egoist când cei prezenți erau siliți să
urmărească înregistrarea atacului făcută cu telefonul mobil; Kaylee o filmase pe complicea ei în timp ce aceasta o batjocorea și o umilea pe Jessica, aflată pe jos,
plângând și cerșind îndurare. Auzea și acum sunetul făcut de Courtney când o scuipa, jignind-o pe fiica lui în cei mai ordinari termeni și povestind exact ce urma să i se întâmple. Își aducea aminte la fel de limpede chicotitul nervos din spatele camerei, protestele timide ale lui Kaylee înainte ca Turner s-o pună la punct și să
ridice o piatră cu care a început s-o lovească pe victima lor neajutorată. Însă ce-l ucidea, ce îl împiedicase să mai aibă vreun moment de liniște de-atunci era râsul plin de cruzime al lui Courtney când își ataca victima căzută la pământ, fiecare piatră care cădea peste ea trezind un fior de furie curată în el…
Se auzi din nou un hohot de râs nazal, când Courtney își dădu capul pe spate, și de data asta Mike era deja în mișcare. A aruncat scaunul de bar într-o parte și a pornit direct spre ea, străbătând sala cu pași mari. Capul îi bubuia de furie, abia dacă vedea ceva, dar știa exact ce o să facă. S-o tragă de părul ăla ca pana corbului, s-o țintuiască la pământ, apoi să-i tragă pumni în fața aia dezgustătoare și urlătoare până nu mai rămânea decât…
— Ai grijă, amice!
Avertismentul a venit prea târziu, iar Mike a intrat într-un bărbat solid care ducea patru halbe de bere. Coliziunea a fost atât de violentă, încât una dintre halbe a căzut pe jos și s-a spart, în timp ce restul berii s-a revărsat peste cămașa albă a lui Mike. Oprit brusc, a rămas pe loc șocat, furia fiind topită în lichidul rece ca gheața care i se scurgea pe piept.
— Și uite-așa s-au dus patru halbe, la naiba!
Mike s-a uitat la el, surprins că omul poate fi așa de agitat din cauza câtorva băuturi. Însă și-a dat seama că nu era singurul interesat de incident, alți băutori întorcându-se și ei să vadă ce-i cu scandalul. Revenindu-și, Mike și-a scos portofelul și i-a îndesat o bancnotă de 20 de lire în mână.
— Ia-ți altele. Îmi pare foarte rău.
S-a întors și a plecat în grabă, fără să ia în seamă insultele grosolane care-l urmăreau. După ce fusese pe punctul să comită o infracțiune gravă în fața unei mulțimi de martori, trebuia să se retragă, să-și lingă rănile și să încerce să-și recâștige o brumă de echilibru. Murise de curiozitate să știe dacă într-adevăr Courtney era aici, dacă ducea o viață confortabilă în Essex, dar acum, că avea răspunsul, nu voia decât să fie departe. Fusese o greșeală să vină aici și a plecat în grabă, trăgând de ușa pubului ca să scape de-acolo.
Ca de obicei, Courtney Turner avea ultimul cuvânt, așa cum făcuse și-n viața reală și făcea și-n coșmaruri, pentru că în momentul în care ieși în aerul înghețat al serii, îl auzi din nou.
Râsul ăla îngrozitor, batjocoritor.
31.
Amber râdea în hohote în caruselul care se învârtea. Agățat de el ca și cum viața îi depindea de asta, Russell se bucura de fiecare clipă, observându-i abandonul, bucuria, felul în care se bucura și ea de fiecare clipă. În mod normal, nu era genul care să aprecieze vizitele la bâlci, dar Amber le adora, iar entuziasmul ei dezlănțuit că e din nou la Brighton Pier era suficient ca să-l convingă să treacă peste îndoieli. În mod obișnuit, s-ar fi rugat ca experiența provocatoare de greață să se termine cât mai repede. În seara asta totuși nu voia să se mai termine.
Totul mersese perfect. Refuzase să-i spună unde merg, îi zisese doar că trebuie să ia trenul. Însă când au ajuns la Blackfriars, Amber a văzut pe panou trenul spre Brighton și a știut exact încotro se îndreaptă. Spre surprinderea lui, ei i-au dat lacrimile, pentru că nu-i venea să creadă că a fost atât de atent, atât de bun să
pună la cale această excursie nostalgică. Russell a detectat însă și o notă de tristețe; sentimentul că într-o lume ideală ar fi cu familia ei, ceea ce nu i-a diminuat în niciun fel entuziasmul în fața perspectivei de-a avea parte de-o distracție de sărbători. Mâncaseră vată de zahăr, se dăduseră în montagne russes, încercaseră fără succes să câștige jucării de pluș, ba chiar făcuseră și o tentativă eșuată să danseze lent în capătul cheiului, o întreprindere care durase doar câteva secunde înainte să se piardă în crize de chicotit. Iar acum erau în carusel, înconjurați de râsetele și țipetele celor câteva zeci de petrecăreți care-i înconjurau, în timp ce o interpretare computerizată a colindului Frosty the Snowman se auzea și apoi se pierdea în timp ce se învârteau. Amber era în elementul ei, se distra de minune, dar acum zâmbetul începea să-i piară pe măsură ce încetineau călușeii.
— Auuuu! a gemut ea teatral, cu voce de copil bosumflat. Putem să mai mergem o dată, tati?
— Nici în ruptul capului, a răspuns râzând Russell. O dată a fost mai mult decât suficient.
— Acritură ce ești! a ripostat Amber, lovindu-l cu pumnul în braț.
Călușeii au încetinit până s-au oprit, iar brațul metalic ruginit care-i susținea s-a ridicat. Amber a fost prima care a coborât, sărind și luând-o la fugă spre o tarabă
cu băuturi calde.
— Ciocolată caldă și bezele? a strigat peste umăr, în timp ce țâșnea în fața cozii, chiar înaintea unei familii numeroase.
— Nici gând. Nu mai mănânc și nu mai beau niciodată. Mi-e rău de mor.
Râzând, Amber a dat comanda și după câteva clipe mergeau spre capătul cheiului, îndepărtându-se pentru prima dată de îmbulzeală.
— Mulțumesc, Russell, a spus ea încet, strecurându-și brațul pe după al lui.
Înseamnă mult pentru mine.
— Nu-i nevoie să-mi mulțumești, a răspuns el repede. Asta am vrut să fac. Sper doar că e la fel de distractiv și plăcut cum îți aminteai.
— E chiar mai bine, a gângurit ea, lipindu-se de el.
Au mers în tăcere până în capătul cheiului, Russell fiind încântat de atingerea ei. Cu câțiva ani în urmă, un astfel de rezultat ar fi părut imposibil, când numele lui încă era întruchiparea depravării, și totuși iată-l acum plimbându-se cu femeia asta frumoasă și atrăgând priviri admirative din partea trecătorilor. Mulți ani fusese respins ca malefic, abject, și totuși iată-l arătându-și disprețul pentru toți.
Avea la braț o fată sexy care-l plăcea, care-l dorea. Se opri la balustradă și se întoarse să se uite la mulțimea care petrecea, dându-și seama că acum erau perfect încadrați de roata mare, luminată, din spate.
— Selfie scurt.
Și-a scos telefonul, s-a aplecat spre ea și a tras vreo cinci-șase cadre.
— Lasă-mă să văd, i-a cerut Amber. Probabil că am părul peste față sau ochii închiși…
