vremea. Cu cât intra și ieșea mai repede, cu atât mai bine, mai ales dacă voia să

apară și la petrecere, ceea ce era o măsură de precauție de bun-simț.

— Ei, rar te mai vede omul!

Isaac a încremenit, șocat de glasul venit pe neașteptate din beznă. S-a întors cu iuțeală și l-a zărit pe Saul Behr cocoșat în fața monitorului și zâmbind spre el.

— Ce dracu’, Saul? Mi-a sărit inima!

— Scuze, amice, a răspuns Saul râzând. Doar mă bucur că te văd. Sunt singur-singurel aici de mai bine de două ore…

— Și ce cauți aici așa târziu, mă rog? a întrebat Isaac, iar în ton i se simțea iritarea.

— Ah, mă ocup de niște e-mailuri. Am rămas rău în urmă cu tot ce se-ntâmplă.

Și vreau foarte tare să nu pierd controlul.

Isaac l-a privit insistent, uluit că experiența de pe teren n-a distrus încă

idealismul și entuziasmul tânărului. Să mai fi existat în departament oameni care credeau? Apoi, adunându-se, a întrebat:

— Și atunci, nu mergi la petrecere?

— Nu-i chiar genul meu, ca să fiu sincer. Așa că am întârziat cât am putut.

Presupun că ar trebui poate să-mi fac apariția…

— N-ai nicio șansă de promovare dacă nu te duci. Asta-i lecția numărul unu, amice.

Asta a părut să-l convingă pe tânărul ambițios, care s-a ridicat și și-a luat haina.

— Vii și tu? Pot să te aștept în hol, dacă…

— Nu, du-te, a răspuns repede Isaac. Trebuie să-mi verific vreo doi mușterii, așa că s-ar putea să dureze. Ne vedem mai încolo?

— Nu fi prea sigur. Un pahar, apoi acasă, în pat, cu Netflix.

Saul a făcut o mutră caraghioasă și a plecat. Încordat, Isaac s-a uitat după el, abia mișcând un mușchi până n-a auzit ușa închizându-se și pașii îndepărtându-se. După aceea a pornit din nou șchiopătând până la biroul lui Christopher Parkes.

A încercat clanța, care s-a deschis ușor, iar dincolo de ușă a văzut domeniul privat al directorului adjunct. În pofida anxietății sâcâitoare, Isaac a simțit un val de adrenalină, entuziasmat că se poate mișca din nou liber aici. A aruncat o privire peste umăr, a tras adânc aer în piept, după care s-a strecurat în biroul tăcut, închizând fără zgomot ușa și trăgând ușor jaluzelele.

39.

Asta era. Asta era ocazia lui.

Russell nu se reținuse pe drumul înapoi spre Londra. Ascuns cu Amber într-o cușetă de două locuri în fundul vagonului, dăduse frâu liber dorinței, sărutând-o pasional, în timp ce-și lăsa mâinile să cutreiere pe trupul ei suplu. De la Gara East Croydon, a urmat un drum pe jos în ritm alert până la apartamentul lui, iar acum stăteau în prag, într-o tăcere încărcată de așteptări. Hotărât și plin de dorință, Russell a profitat de avantaj.

— Te-aș invita înăuntru, dar știu că nu ești genul ăsta de fată, a tachinat-o el.

— Pot fi convinsă, a răspuns ea curajoasă.

Russel s-a aplecat și a sărutat-o lung, stăruitor, înainte să se desprindă, fără

suflare, fremătând tot.

— După tine, a șoptit Amber.

Russell a deschis ușa și a condus-o înăuntru.

Odată ajunși în apartament, situația a evoluat rapid. S-au lipsit de trucul cu paharul de dinainte de culcare, Russell lipind-o pe Amber de ușa din față în timp ce se sărutau. După câteva clipe, erau în sufragerie, Amber își arunca geanta pe podea și se trântea pe canapea, invitându-l pe Russell deasupra ei. Iar el n-a avut nevoie să-i spună de două ori. Și-a smuls cămașa, i-a descheiat bluza și i-a scos la iveală trupul lucrat la sală. S-a aplecat și a sărutat-o pe sâni, privind cum i se face pielea de găină. Acum alunecau pe podea, încolăciți unul de celălalt. Limba ei o căuta pe-a lui, între ei trecând un impuls electric. O adusese pe podea și o mușca de urechi și de gât, înainte să-i tragă sutienul deoparte și să-i atace cu limba sfârcurile.

Era extaziat și tare ca piatra. Trecuse multă vreme de când avusese relații intime cu o femeie și tânjea să-i sfâșie blugii și să i-o tragă chiar în clipa asta, pe podeaua de lemn tare. Dar când bâjbâia cu mâna spre cureaua ei, Amber l-a oprit.

— Mai încet! N-avem de ce să ne grăbim.

Russell a ridicat privirea spre ea iritat. Dar ea a zâmbit și a adăugat:

— Avem toată noaptea…

S-a desprins de el și s-a ridicat în genunchi. El s-a aplecat, dornic s-o sărute, însă Amber i-a pus o mână pe piept.

— Eu prima.

Era tentat să n-o bage în seamă, să forțeze, dar l-a reținut ceva. Poate că avea dreptate, poate că ar fi mai bine dacă nu se grăbea.

— Închide ochii! l-a îndemnat Amber.

— Poftim?

— Închide ochii… am o mică surpriză pentru tine.

Russell s-a conformat nerăbdător. Amber s-a apropiat, și-a trecut degetul prin părul lui, prinzându-l de buclele dese, în timp ce băga mâna liberă în geantă.

Russell respira întretăiat, avea gura lipicioasă, excitarea devenea febrilă. Amber l-a privit zâmbind, apoi, dându-și capul brusc pe spate, i-a trecut un cuțit de bucătărie peste gâtul expus. Lama a intrat adânc într-o arteră, iar sângele a țâșnit cu o boltă înaltă urâtă. Russel s-a prăbușit pe podea icnind. Nu putea respira, vederea i se încețoșase, inima îi bubuia. Întins pe jos, cu sângele băltind în jurul lui, a întins mâna spre Amber, cerând ajutor, însă ea s-a ridicat, cu cuțitul în mână

și o expresie de ură absolută pe chip.

— Nu ți se pare că-ți sunt cunoscută, Andrew? a întrebat ea.

Când și-a auzit numele adevărat, a fost șocat până în măduva oaselor; acum, chiar și în starea lui chinuitoare, a început să remarce ceva familiar în trăsăturile ei diabolice, o urmă de recunoaștere. Înainte să ducă până la capăt gândul, Amber a lovit cu putere, lăsându-se în genunchi și înfigându-i cuțitul în orbita dreaptă.

40.

A trântit ușa din față și a pus lanțul, după care s-a aplecat să ia corespondența de pe jos. S-a îndreptat prea repede și s-a simțit brusc amețită și nesigură pe picioare. Peste măsură de obosită, Olivia băuse prea mult la petrecere, într-o încercare zadarnică să-și înece necazurile, iar acum regreta. Era deja deprimată, extenuată și singură. Cât de rău o să se simtă mâine, cu o mahmureală de zile mari?

Și-a lăsat geanta pe podea și s-a uitat printre plicuri. Grămezi de corespondență nesolicitată care făcea reclamă la orice, de la pizza la meșteri, însă

printre lucrurile inutile erau și câteva felicitări de Crăciun. Înveselită pe moment, Olivia a deschis primul plic, dar l-a aruncat rapid când și-a dat seama că era o felicitare generică de la un magazin local de mobilă. A trecut la al doilea, care părea mai promițător, și s-a grăbit să citească, nerăbdătoare să vadă de la cine e.