— Pot măcar să știu ce facem? Unde mergem?
Russell s-a prefăcut că se gândește, după care a zâmbit timid.
— Categoric nu. Am o mică surpriză pentru tine.
29.
— You’re just too good to be true. Can’t take my eyes off of you…
Cântecul bubuia la radio, iar muncitorii se distrau cântând și ei. Jez, în mod special, se lăsa dus de val, folosind mistria pe post de microfon și legănându-și provocator șoldurile în timp ce răcnea cuvintele. Jack încerca să-l ignore și să se concentreze la ce avea de făcut, însă prin cap i se tot învârteau gânduri despre Mark Willis, gloate puse pe linșaj și chiar mai rău de-atât. Își dorea cu disperare să nu atragă atenția și să rămână atent la ce face, însă Jez părea hotărât să-l distragă, iar acum trecea pe lângă el, cântând insinuant și trăgându-i o palmă
zdravănă peste fund. Jack nu se așteptase și a tresărit, scăpând speriat din mână
mistria.
— Lasă-l în pace, asta-i hărțuire sexuală! a strigat unul dintre amicii lui Jez.
— Nu și în lumea mea. Uite la el cum o cere, a răspuns Jez vesel, după care și-a îndreptat atenția spre altă victimă.
Jenat și simțind încă usturimea, Jack și-a ridicat de jos mistria și a continuat să
lucreze. Știa că unii dintre băieți îl priveau strâmb, curioși să afle de ce rămânea mut în prezența lor, hotărât să nu ia parte la distracție. Știa că ar trebui să se bage și el, să fie unul dintre ei, dar nu era în stare. Vestea despre uciderea lui Mark Willis îl dăduse peste cap și simțea că n-are grai și transpiră. În plus, ce-ar fi trebuit să spună? Ce avea el în comun cu ei, cu viețile lor simple, necomplicate?
Temându-se că s-ar putea să rămână fără voce sau, mai rău, că ar putea începe să vorbească vrute și nevrute și să facă vreo greșeală în privința poveștii de acoperire, Jack s-a hotărât să nu spună nimic, sperând să pară un muncitor sârguincios. Totuși, știa că pare ciudat și distras, ceea ce i-a sporit și mai mult neliniștea.
A încercat să se cufunde iar în muncă, dar a auzit din nou pași care se apropiau de el.
— Te rog, Jez, încerc să muncesc! a zis el și s-a întors spre glumeț.
Dar nu era Jez. Era maistrul, George, care nu părea mulțumit.
— Ce dracu’ faci, Jack?
— Cum adică? Mi-ai zis să vin la bungalouri și Jez m-a pus să încep să lucrez la zidul scurt…
— Așa-i zici tu? Văd din capul ălălalt al șantierului că-i așezat prost.
Jack s-a tras în spate și i-a stat inima când a văzut zidul inegal.
— Cărămizile tale nu-s aliniate și rosturile se duc în toate părțile. Un pic de presiune acolo se duce naibii.
Ca să-și demonstreze afirmația, George a făcut un pas înainte și a lovit cu pumnul în zidărie, care s-a prăbușit imediat.
— Ce dracu’ te-a apucat?
Jack a sărit la George înainte să-și dea seama ce face.
— Am muncit toată dimineața!
Dacă maistrul a fost surprins de agresivitatea lui neașteptată, n-a dat niciun semn, dar l-a prins îndemânatic de guler și l-a tras spre el. Era rândul lui să se afirme, trăgându-l pe Jack spre el până când aproape că li se atingeau nasurile.
— Și o să muncești toată după-masa ca să-l faci din nou. Ne-am înțeles?
S-a încruntat la Jack, provocându-l să riposteze.
— Vreau să-l refaci de la zero. Și vreau să fie făcut ca lumea. Ai vreo problemă?
Atunci poți s-o ștergi, amice. Nu ducem pe nimeni în spate aici.
Lui Jack îi venea să-i tragă un cap în gură, să-i scuipe în față, să-i spună exact unde să se ducă, dar era ceva oțelit în privirea maistrului, o notă de amenințare în vocea lui, care sugerau că ar fi o mișcare neinspirată. Așa că, deși erau priviți de mulțime, deși trebuia să dea înapoi în fața tuturor, și-a plecat privirea și a dat în cap în semn de supunere.
— Mai bine, a zis George și i-a dat drumul. Mă întorc într-o oră să văd ce-ai făcut.
S-a întors și a plecat, iar Jez l-a salutat cu pumnul strâns, în timp ce mulți i-au aruncat priviri aprobatoare. Umilit, Jack s-a întors să-și facă treaba, smulgând de jos găleata. Își dădea seama că toți ceilalți îl urmăreau și și-a impus să se controleze. Aproape că o dăduse în bară în prima zi de lucru, lăsându-și furia și anxietatea să-l copleșească. Ce dracu’ era în capul lui? Ar fi trebuit să fie un fost cărăuș de droguri neînsemnat, o victimă exploatată a împărțirii teritoriale, nu vreun huligan violent și imposibil de controlat.
Dintr-odată, se simțea nepotrivit pentru misiunea lui, dezorientat într-o lume care se umpluse brusc de capcane și pericole. Mark Willis fusese ucis, demascat și ucis, și totuși nimeni nu considerase de cuviință să-i spună și lui. În schimb, Olivia îl trimisese aici, luându-și rămas-bun cu un zâmbet vesel, ca să muncească
din greu cu o gașcă de bădărani fără minte care păreau hotărâți să-l persecute.
Chiar acum râdeau de el, își băteau joc, îl insultau pe la spate. Mai fusese și înainte jucăria cuiva, țapul ispășitor al cuiva, victima cuiva. Nu-i plăcuse atunci și nu-i plăcea nici acum. Așa încât, chiar dacă încă era cuprins de teamă și chinuit de anxietate, a început să se ivească în el și o altă emoție, în timp ce așeza o cărămidă
peste alta.
O furie întunecată, mocnită.
30.
O privea, cuprins de furie. Mike se străduia să creadă, dar dovada era chiar în fața lui. Iat-o pe Courtney Turner, fata care-i măcelărise fiica, mare acum, înfloritoare, distrându-se. Ideea în sine era cumplită, imorală, obscenă.
