— Păi, atunci…

— Erai consilierul lui principal de probațiune.

— Singurul lui consilier de probațiune.

— Deci erați apropiați?

— N-aș zice. Era sub supravegherea mea. Dar de-a lungul timpului ajungi să

cunoști pe cineva, relația capătă un ritm.

— Și atunci, îți plăcea?

— Plăcut e prea mult spus. Era important să nu uit niciodată, să nu bagatelizez ce-a făcut Andrew.

— Deci erai neliniștit de acțiunile lui din trecut?

— Bineînțeles. A ucis cu sânge rece o fată, apoi i-a mutilat cadavrul. Ăsta era contextul relației noastre, motivul pentru care continuam să ne întâlnim.

— Și din câte ți se părea, aveai senzația că ar mai putea fi o amenințare?

— În munca mea, merită să fii prudent. Uite ce-i, care-i scopul? Am fost deja interogat de inspectorul Jones. Am fost de acord să stau de vorbă cu tine din politețe, dar chiar nu văd…

— Anchetez posibilitatea ca o persoană cu autoritate să scurgă deliberat informații despre localizarea și identitatea unor foști condamnați foarte cunoscuți.

— Și crezi că eu am vreo legătură?

— O să-i interogăm pe toți cei care aveau acces la informații confidențiale despre Andrew Baynes. Erai consilierul de probațiune cu cel mai mare rang din echipa lui MAPPA, singura persoană care se vedea cu regularitate cu el.

— E o nebunie. Îl ajutam.

Cuvintele se revărsau din Green, încărcate de furie și enervare.

— N-are nicio relevanță dacă-mi plăcea sau nu. Îmi făceam treaba și progresam. Andrew avea un serviciu bun, un apartament frumos, renunța-se la droguri. Încerca să facă ceva cu viața lui și eu i-am fost alături la fiecare pas. N-ai niciun drept să mă acuzi.

— Îți pun doar niște întrebări foarte directe…

— Da, nu ți-ai găsit omul, a întrerupt-o Green scurt. Își vedea de viață și se bucura de ocazii noi.

— Cum e femeia asta? Noua iubită?

Green a ridicat din umeri sâcâit și s-a retras în el.

— Poți să mi-o descrii? a continuat Chandra calm.

— Blondă, înaltă. Niște țâțe pe cinste, se pare…

Acum o întărâta cu bună știință, încercând să provoace o reacție, însă Chandra nu l-a luat în seamă.

— Am aruncat o privire la amprenta digitală a lui Baynes, să vedem dacă a primit mesaje de la vreun interlocutor neobișnuit – amenințări, avertismente, ceva. N-am găsit nimic interesant, dar am găsit asta. E o poză făcută aseară în Brighton. E cu Baynes și o tânără, aparent la un fel de întâlnire. Ar putea fi noua lui iubită?

Green a luat telefonul Chandrei și a privit atent imaginea unui Baynes îndrăgostit, zâmbind alături de o blondă drăguță în fața roții mari de la Brighton.

A reacționat pe loc: fața i s-a întunecat.

— Ce-i, Isaac? Ce-ai văzut?

— Ea e, cu siguranță.

Părea șocat, aproape rămăsese fără cuvinte:

— Mai mult, știu și cine e.

49.

— Cine dracu’ crezi că ești?

Jack s-a uitat la maistrul enervat, dar n-a zis nimic.

— Ce te face să crezi că poți să apari cu o oră întârziere și să nu pățești nimic?

Faci mișto?

— A fost aglomerat, a mințit Jack.

— Vrăjeli. Toți ceilalți au ajuns la timp. Ai avut chef de-un pic de leneveală, nu?

Jack și-a coborât privirea în pământ, clocotind de furie. Ce dracu’ ar fi trebuit să zică? Nu putea spune adevărul, dar nici nu reușea să se gândească destul de repede la o minciună. George l-a smuls din dezbaterea lui internă, împungându-l cu un deget dolofan în piept.

— În jocul ăsta, n-ai parte de leneveală, a spus el răspicat. N-ai parte de odihnă. Trebuie să muncești ca un câine, dimineața, la prânz și seara, să faci ce-ți spun eu, când îți spun eu. Pentru că dacă nu, primești un șut în cur. Ne-am înțeles?

Lui Jack îi venea să urle. De ce-i țineau oamenii întotdeauna predici? Însă n-a făcut decât să dea din cap.

— Atunci spune, i-a cerut maistrul. Spune „Da, George, am înțeles”.

— Da, George, am înțeles, a mormăit Jack.

— Mă bucur să aud, a continuat George încântat. Pentru că trebuie să mă pot baza pe tine. Trebuie să pot să am încredere în tine. Și trebuie să-ți spun că ești departe de momentul ăla, amice.

Pe cine păcălea? Jack nu era amicul lui. N-avea să fie niciodată.

— Dar sunt un om corect. Sunt dispus să te las să-mi câștigi încrederea. Te scot de la zidărie azi, poți să fii cărăușul meu. Vezi grămada aia de bolțari…

A arătat un morman masiv de bolțari.

— … îmi trebuie toate în cealaltă parte a șantierului. Are nevoie Cooky de ele.

Știi unde zic, nu?