Îl privea de sus deliberat, hotărât să-și umilească cel mai nou dintre recruți.

Jack îi vedea pe ceilalți muncitori privind și bucurându-se de spectacol, și l-a cuprins din nou furia.

— Acuma, fii băiat cuminte și ia-o din loc. Bolțarii ăia n-o să se mute singuri.

George l-a bătut pe creștet chicotind, după care a plecat. Lui Jack îi venea să-l tragă înapoi, să-l pună la pământ, să-i spargă dinții și fața aia tâmpită și grăsană, dar și-a înfrânat mânia. Era la limită, nedreptățit, neliniștit, dar promisese să

încerce să profite de situație, să-și adopte noua viață, așa că și-a înăbușit furia și a început să încarce bolțari într-o roabă ca vai de ea. Ardea de furie, gândurile i se învălmășeau în minte, dar putea să-și țină furia sub control. Deocamdată.

50.

S-a uitat prin crăpătura ușii, tot mai neliniștit cu fiecare secundă care trecea.

Ocupantul dormitorului lui Courtney era individul musculos cu care o văzuse flirtând la pub. Acum era întins pe patul nefăcut și se uita leneș prin telefon, aparent fără să știe de intrusul ascuns la câțiva metri.

Mike s-a întors și și-a șters transpirația de pe frunte, gândindu-se ce variante are. N-avea cum să iasă din dormitor fără să fie văzut. Să iasă, să se prezinte și să

încerce să stea de vorbă? Dar ce dracu’ ar putea să spună? Cum și-ar putea explica prezența aici? Și dacă individul încerca să-l oprească?

Respira agitat, avea mintea încețoșată, dar privirea îi căzu pe fereastra crăpată

a băii. Putea oare să scape? Dacă întredeschidea geamul? Putea să urce pe pervaz fără să deranjeze nenumăratele sticle cu șampon? Putea să sară până jos fără să-și sucească glezna? Cu grijă, s-a dus spre fereastră, pas cu pas. Auzea în minte podeaua scârțâind zgomotos, urlând și dându-i în vileag prezența, chemând matahala de-alături să vină peste el. Dar, ca prin minune, a reușit să ajungă la fereastră fără să fie descoperit. O clipă, s-a binedispus, dar când a pus mâna pe glaful de sus și s-a pregătit să împingă, moralul i s-a prăbușit la loc. Fereastra murdară era acoperită cu vopsea și probabil că nu mai fusese deschisă de mulți ani.

Gândurile i se învârtejeau în cap. Ce să facă acum? Încă avea geanta în spate, avea unelte cu care putea să deschidă fereastra. Dar era ceva ce dura cel puțin 20, 30 de minute și era prea zgomotos ca să nu fie băgat de seamă. Nu, era blocat în baia mică. Însă ce variante avea? Ce dracu’ trebuia să facă?

Un sunet de-alături îl făcu să ridice privirea. Intrase altcineva în dormitor. S-a dus înapoi în ascunzătoarea de după ușă și a distins glasul lui Courtney, care vorbea șoptit cu bărbatul ei. O discuție scurtă, râsete, apoi scârțâitul patului când s-a așezat lângă însoțitorul ei. Lui Mike nu-i venea să creadă; clătina din cap cu consternare tăcută. Cu fiecare minut, situația devenea tot mai alarmantă și suprarealistă. Courtney Turner era la doar câțiva pași de el, întinsă în pat, în brațele iubitului ei. Era în același timp nebunesc, periculos și derutant. Mai rău, era doar vina lui.

Tăcere în dormitor. Preț de-o clipă, Mike a îndrăznit să spere că adormiseră, dar acum auzea ceva care-i întorcea stomacul pe dos. Sărutări. Sărutări flămânde, umede. Închizând ochii, s-a întors cu spatele, vrând să blocheze totul. Însă

mișcarea din dormitor devenea tot mai intensă, cearșafuri care foșneau, haine smulse de pe corp, sunetul unei curele care cădea pe covor. Acum era aruncată

și pilota, care aluneca pe podea. Și apoi a auzit – un geamăt lent, senzual, de plăcere. A încercat să nu bage în seamă, dar n-avea cum să confunde sunetele de plăcere ale lui Courtney, care deveneau constant tot mai puternice cu fiecare clipă.

— Te rog, fă să se oprească, te rog, fă să se oprească…

A șoptit cuvintele, dar rugăciunea lui tăcută nu făcea decât să înrăutățească

lucrurile, pentru că acum răsuna un bocănit greu, ritmic, făcut de piciorul patului care se lovea zgomotos de perete. Individul vorbea, tăios și sigur pe el, ceea ce părea să sporească plăcerea lui Courtney, care gemea de plăcere tot mai tare. O

clipă, Mike a crezut că o să vomite, pentru că sunetul extazului ei era prea grețos, și și-a dus pumnul la gură într-o agonie în stare pură. Însă acum, din fericire, chinul lui s-a sfârșit brusc, când Courtney a ajuns la un orgasm zgomotos la doar câțiva pași de el.

Mike a rămas nemișcat, în timp ce amanții gâfâiau și oftau. Trecuseră luni, ani, de când făcuse sex și în alte condiții poate că ar fi fost excitat de pasiunea altcuiva.

Dar gălăgia bucuriei lui Courtney avea un efect opus asupra lui. În timp ce stătea tremurând în baie, Mike ar fi vrut să facă toată casa una cu pământul, să dea foc lumii întregi. Clocotea de furie și resentimente, aproape incapabil să înțeleagă ce tocmai auzise. Era cumplit, era mai mult decât cumplit, părea să-i batjocorească

durerea, agonia, pierderea. Cum îndrăznea? Cum îndrăznea să se simtă atât de bine?

Mintea îi zvâcnea, inima bubuia, copleșită de emoție și durere. Nu-i venea să

creadă ce tocmai trăise, ce fusese nevoit să îndure, dar acum, spre groaza lui, și-a dat seama că de fapt ce era mai rău abia urma. Pentru că, în timp ce stătea acolo, clocotind și tremurând, a auzit mișcare când Courtney s-a dat jos din pat, a străbătut podeaua dezordonată și a intrat direct în baie.

51.

— Ce dracu’ se-ntâmplă, mamă?

Sam o privea de parcă era nebună. Stăteau pe coridorul școlii, fiecare pe câte o parte, izolați, și totuși atrăgând atenția în liniștea de la jumătatea dimineții.

— Nu-i nimic rău, numai că trebuie să vii acum.

— Dar sunt în mijlocul orei. În plus, am clubul de fotbal la prânz…

— Nu-ți face griji. Am vorbit cu profesorii și clubul de fotbal o să fie tot aici când te întorci.

— Dar de ce trebuie să vin? Nu înțeleg…

Nedumerirea lui era tot mai încărcată de neliniște. Emily se simțea îngrozitor, necăjită de îngrijorarea lui evidentă în timp ce trecea în revistă diverse posibile urgențe.

— E ceva cu tata?

Emily l-a privit fără să spună nimic. Ar trebui să vorbească? Ar trebui să

deschidă subiectul?

— A pățit ceva?

— Nimic rău, a mințit ea, simțindu-se ca o escroacă îngrozitoare. A avut un mic accident la serviciu. O să fie bine, e la spital, dar cred că ar fi bine să mergem și să-l vizităm chiar acum.

— Pot să-l sun? a întrebat Sam scoțându-și telefonul din ghiozdan.

— Nu încă. A zis că ne sună el imediat ce poate.

Emily i-a zâmbit curajoasă, simțindu-se apăsată de vinovăție. I se prelingea transpirația pe spate și simțea că-i zvâcnesc tâmplele.

Sam părea să simtă și a provocat-o:

— De ce nu-mi spui? De ce te porți așa ciudat?

— Nu mă port ciudat.

— Și atunci, de ce nu pot să-l sun pe tata? Nu înțeleg.

— E cu doctorul, atâta tot. Poți să vorbești curând cu el, promit.

— Ești sigură?

Era ocazia ei să mărturisească, să admită că Paul era bine și că ea era problema. Dar cum putea să facă așa ceva, tocmai aici? Se simțea îngrozitor că-l inducea în eroare pe Sam în legătură cu taică-su, dar ce altceva putea face? Cum altfel putea să-l facă să vină cu ea? Din punctul de vedere al lui Sam, părinții ei erau morți și ea n-avea frați, deci la cine altcineva putea apela ca să explice apariția ei neașteptată la școală în miezul zilei?

— Crede-mă, se trezi spunând. Totul o să fie în regulă. Dar trebuie să mergem acum.