— Cred că ar trebui să mergem, a zis Rachel, acum având ea lacrimi în ochi.
— Nu fi prostuță, a protestat Mike. Vin burgerii imediat.
— Vreau să plec.
Spus cu o finalitate care l-a zdrobit. Înăbușindu-și lacrimile, Rachel s-a ridicat, și-a luat geanta și s-a îndreptat în grabă spre ieșire. Întristat, Mike și-a scos portofelul și, fără să ia în seamă întrebările chelneriței, a trântit 30 de lire pe masă, după care a plecat în grabă. Până să iasă el din bistro, Rachel era deja la jumătatea străzii, gonind spre casă.
Seara era distrusă, petrecerea se terminase și n-avea ce să facă, trebuia să
alerge după ea, simțindu-se mai mult ca oricând un părinte ratat.
36.
Chandra s-a strecurat pe palier, vorbind încet în telefon.
— Neagă în continuare totul, domnule, dar cred sincer că suntem pe calea cea bună.
S-a întrerupt puțin, aruncând un ochi în dormitorul copiilor. Gemenele Diya și Pari dormeau fericite, o imagine care îi topea întotdeauna inima, dar alungând vinovăția maternă că n-a fost de față la ora de culcare, Chandra s-a îndepărtat de cameră, având grijă să evite scândura din podea din mijlocul palierului, care scârțâia.
— Ce ne trebuie acum e mai mult timp, a continuat ea. Trebuie să găsim o conexiune concretă între Martin Coates și Ian Blackwell. Sunt convinsă că Justiția Nu Doarme Niciodată are o legătură cu persoana care a lăsat să se scurgă
informațiile confidențiale, ținând cont de cât de repede au găsit știrea. Până
acum, avem convorbiri telefonice repetate între Coates și Blackwell în zilele dinaintea atacului, ceea ce evident că e util, dar nu avem și conținutul, deci poate fi susținut la tribunal în ambele sensuri. Ar fi de ajutor o comunicare digitală clară
între veri, ceva care dovedește că Martin Coates era hotărât să ofere informații strict confidențiale, cu scopul declarat de a-l demasca și de a-i face rău lui Willis.
Ajunsese în dreptul dormitorului. A intrat, și-a aruncat pantofii din picioare și i-a zâmbit în semn de scuză soțului ei, Nimesh, care era întins în pat și citea un roman de Ian Rankin.
— Și ești convinsă că putem să găsim așa ceva? a întrebat tăios subcomisarul Draper.
— Am speranțe, domnule. Am pus echipa de la Tehnic să-i cerceteze cu minuțiozitate laptopul, telefonul, computerul și, în plus, am transmis detaliile lui Blackwell la toate secțiile din Londra. Credem că Blackwell operează în prezent în capitală și evident că arestarea lui ar duce la încheierea rapidă a întregului caz.
— Atunci te las să te ocupi. Sună-mă în secunda în care afli ceva.
A închis brusc, lăsând-o în aer pe Chandra, care a expirat, și-a pus telefonul în buzunar, apoi s-a prăbușit pe pat. Se simțea stoarsă, incredibil de extenuată. Și era abia prima zi din ceva ce promitea să devină o anchetă istovitoare.
— „Poți să-mi spui ce se-ntâmplă?” a întrebat Nimesh, imitând-o nu prea reușit pe Nessa3.
În ciuda încordării, prosteala lui i-a smuls un zâmbet. Indiferent prin ce trecea Chandra, soțul ei iubitor, loial, trăsnit reușea întotdeauna s-o înveselească.
— Nu… deși dacă te-ai fi uitat vreun pic la știri azi, probabil că poți ghici cu ce are legătură.
— Ceea ce înseamnă că trebuie să fi fost o scurgere de informații. Dacă ești tu implicată, vreau să zic.
— Nu pot să confirm și tu n-o să speculezi, om nebunatic ce ești!
3 Personaj din serialul britanic de comedie Gavin & Stacey, cu un accent puternic specific Țării Galilor.
Nimesh a mimat că-și trage fermoarul peste buze, primind în schimb încă un zâmbet.
— Ai mâncat? a întrebat-o el. Ți-am păstrat câte ceva, pot să încălzesc, dacă
vrei…
— Ești un dulce, a răspuns ea, întinzându-se și prinzându-i mâna între palme.
Dar, sincer, nu pot să bag nimic în gură.
— Dacă te înfometezi, n-o să te ajute. Trebuie să mănânci.
— Știu, dar mi-e rău de nu mai pot.
— Nu ești însărcinată, nu? s-a interesat el mimând groaza. Pentru că dacă ești, o să-l omor pe nemernicul care…
Râzând, Chandra a aruncat în el cu o pernă, de care Nimesh s-a ferit cu îndemânare.
— De ce ești întotdeauna așa de fericit? a întrebat ea uluită.
— De ce ești întotdeauna așa de stresată?
Zâmbetul i s-a șters de pe buze. Era un refren familiar în relația lor, deși pe ea n-o supăra niciodată cu adevărat insinuarea, fiindcă știa că soțul ei are dreptate.
— Pentru că tocmai mi s-a înmânat celebrul potir otrăvit.
— Minunat…
— Și sunt destul de sigură că viitorul meu depinde de obținerea rezultatului corect, și încă repede.
