Mike a apăsat pe butonul roșu, oprind înregistrarea din căsuța vocală. Mesajul furios al lui Alison venise după câteva din partea lui Simon și nu mai suporta. Se simțea iritat, tratat incorect și de-a dreptul extenuat. Abia fusese în stare să țină
ochii deschiși pe drum dinspre Colchester, deziluzia de după drama de-acasă de la Courtney lăsându-l fără energie, și și-a pus capul pe volan, rugându-se pentru uitare, pentru o clipă de liniște.
A tresărit când a auzit o bătaie rapidă în geam. Șocat, speriat, s-a întors și l-a văzut pe Graham Ellis privindu-l prin geam, evident făcându-și griji pentru el. Și-a lipit un zâmbet pe față și a coborât din mașină.
— Scuze, am uitat ceva, Graham? Trebuia să ne întâlnim azi?
— Nu, nu, a răspuns vesel fostul inspector, ascunzându-și cât de bine putea neliniștea. Eram prin zonă și am zis să dau o fugă până la tine.
— Foarte amabil din partea ta, a replicat Mike, știind foarte bine că Graham probabil că-l aștepta de-o oră în ușă. Hai înăuntru.
A făcut ceai, surprins să constate că-i tremurau mâinile. Să fi fost frică, după
ce scăpase ca prin urechile acului, sau efectele apropierii intime de Courtney Turner? Și-a adunat forțele și a pus cele două căni pe masă, concentrându-se să
nu verse ceai fierbinte. Graham părea într-o dispoziție sobră și, după politețurile obișnuite, a trecut la subiect.
— S-au mai întâmplat niște lucruri, Mike, și am vrut să afli de la mine mai degrabă decât de la știri sau de pe rețelele sociale.
Mike a ridicat privirea. Cu toate că era obosit mort, era și intrigat.
— Aseară, Andrew Baynes a fost ucis în apartamentul lui din Croydon. Stătea de câțiva ani acolo, sub un nume fals.
— Andrew Baynes? Ăsta-i ăla care…
— Ucigașul-canibal îi ziceau tabloidele.
— Îmi aduc aminte.
Și-a păstrat tonul neutru, dar simțea un tumult de emoții.
— Se știe cine-a făcut-o? a întrebat el șovăitor.
— Caitlin Rose, sora mai mică a victimei lui. E reținută acum, nu și-a ascuns implicarea. Se pare că l-a pândit trei săptămâni înainte să facă mișcarea.
— Doamne, Dumnezeule…
— Evident, e o tragedie îngrozitoare, a adăugat Graham, privindu-l fix. Dar asta, și alte evenimente recente, sugerează că cineva din guvern sau din Serviciul de Probațiune, cineva cu acces la nivel înalt ia legătura cu familiile victimelor și le dezvăluie deliberat identitatea și adresa acestor infractori, cu singurul scop să le facă rău.
Mike nu a spus nimic, uitându-se în ochii lui.
— O să auzim multe pe tema asta în zilele următoare, a spus rapid fostul polițist. E un dezastru nenorocit, un scandal național. Dar…
A început să vorbească mai rar, pronunțând cu atenție fiecare cuvânt.
— … vreau să-l ignori cu totul, Mike. Vreau să nu-l bagi în seamă – nebunia presei, comentariile nesfârșite, opiniile ambelor tabere. O mulțime de oameni o să încerce să exploateze situația și nu vreau să fii prins și tu în povestea asta. Deci dacă te contactează vreun ziarist sau blogger, dacă te-ntreabă ce părere ai, îl trimiți la plimbare. Și dacă primești vreun mesaj care susține că oferă informații despre Courtney Turner sau Kaylee Jones, vreau să ștergi mesajul și să mă suni imediat. Poți să faci asta?
Preț de o clipă trecătoare, Mike a fost tentat să mărturisească totul. Dar cum putea recunoaște că s-a ascuns în baia lui Courtney Turner și că a ascultat-o în timp ce făcea sex? Era jalnic, era umilitor. Mai mult decât atât, nu era dispus să
renunțe la informațiile lui secrete. De data asta, probabil pentru prima dată din ziua aia îngrozitoare de-acum zece ani, era cu un pas înaintea poliției, a Serviciului de Probațiune, a presei. Avea informații din interior, pe care nu le mai avea nimeni. Și n-avea de gând să renunțe ușor.
— Sigur că da, s-a trezit el spunând. Cum zici tu, Graham.
Fostul polițist i-a aruncat o privire pătrunzătoare, dând din cap gânditor, după
care i-a zis:
— Crede-mă, e cel mai bine.
Mike n-a mai reacționat, stând și pigulindu-și unghiile.
— Oricum, te-am reținut destul, a adăugat fostul polițist. Ai vreun plan pentru diseară sau…
Era evident că întreba mai mult cu speranță decât cu așteptări realiste, iar lui Mike i-a făcut mare plăcere să-l surprindă.
— De fapt, o să ies în oraș diseară.
— Bun așa, asta-i foarte bine, a răspuns Graham, prins pe picior greșit.
— Da, e petrecerea de Crăciun a firmei. Nu voiam să merg, în general nu pot face față la așa ceva, dar anul ăsta o să mă duc. De ce să n-am parte de un pic de distracție de sărbători, nu?
A ținut-o tot așa următoarele cinci minute, etalând bună dispoziție și optimism forțat, după care și-a condus oaspetele nedorit la ușa din față. Trăgând cu ochiul printre draperii, l-a văzut cum ezită, uitându-se spre casă, ca și cum ar fi fost curios să știe ce-o să facă Mike mai departe, dar în cele din urmă a plecat. L-a privit dispărând, apoi a urcat grăbit scările spre refugiul dormitorului său.
Petrecerea firmei urma să înceapă în scurt timp, dar în loc să se ducă spre șifonier,
Mike s-a oprit în mijlocul camerei și și-a scos telefonul. A căutat printre mesaje și a găsit repede SMS-ul anonim.
Courtney Turner trăiește acum sub numele Sharon Wall, peMeadow Lane nr. 24, în Colchester CO1 1AP.
