Aşa că mă duc spre fund. M-am oprit la geam şi mi-am netezit părul, apoi m-am dus după ghişeul de reţete, unde aştepta ea. Se uită la cabinetul medical, apoi la mine.

„S-auzim, doamnă”, zic; „ce vă supără?”

„Necazuri femeieşti, asta-i”, zice ea, pândindu-mă. „Am bani”, zice ea.

„Aha”, zic. „Aveţi necazuri femeieşti sau doriţi necazuri femeieşti? Dacă aşa stă situaţia, ai nimerit la doctorul care-ţi trebuie.” Eh, oamenii ăştia de la ţară. Juma’ din timp nu ştiu ce vor şi restul timpului nu-s în stare să ţi-o spună. Pendula zice douăşpe şi douăzeci.

„Nu”, zice ea.

„Nu, ce anume?” zic.

„’Nu mi-a venit”, zice ea. „Asta-i”. S-a uitat la mine. „Am bani”, zice ea.

Aşa c-am priceput despre ce vorbea.

„Oh”, zic. „Ai în burtă ceva ce n-ai fi vrut să ai.” Se uita la mine. „Ai fi vrut să ai ceva mai mult, ori ceva mai puţin, ai?”

„Am bani”, zice ea. „El a zis că poci să găsesc ceva pentru asta la farmacie.”

„Cine-a zis asta?”, zic.

„El”, zice ea, privindu-mă.

„Nu vrei să spui niciun nume”, zic. „Ăl de ţi-a sădit ghinda-n burtă? El e ăl de ţi-a spus?” Ea nu zice nimic. „Nu eşti măritată, este?” zic. Nu văzusem niciun fel de verighetă. Dar, probabil, ei n-au auzit încă acolo, la ţară, că se folosesc verighete.

„Am bani”, zice. Mi i-a arătat, legaţi bine în batistă: un ban de zece.

„Să n-am parte de n-ai”, zic. „El ţi i-a dat?”

„Da”, zice.

„Care?” zic. Se uită la mine. „Care din ei ţi i-a dat?”

„Da nu-i decât unu”, zice. Se uită la mine.

„Hai, dă-i drumul”, zic. Nu zice nimic. Nasulia cu pivniţa e că

n-are decât o ieşire şi asta dă în spate, pe scările interioare.

Pendula zice unu fără douăşcinci. „O fată drăguţă ca tine”, zic.

Se uită la mine. Începe să lege banii la loc, în batistă. „Scuză-mă

o clipă”, zic. Ocolesc pe lângă ghişeul de reţete. „Ai auzit de tipu de şi-a fracturat urechea?” zic. „După chestia asta nu mai putea să

audă nici măcar un râgâit.”

„Mai bine scoate-o de-acolo, din dos, până nu vine bătrânu”, zice Jody.

„Dacă rămâi în faţă, acolo unde te plăteşte el să stai, nu pune laba decât pe mine”, zic.

El se duce, încet. „Ce-ai de gând cu ea, Skeet?”, zice el.

„Nu-ţi pot povesti”, zic. „N-ar fi etic. Hai, cărel, acolo-n faţă şi stai de santinelă.”

„Spune, Skeet”, zice el.

„Ia-ţi postu-n primire”, zic. „Nu-i nimic altceva de ajustat decât o reţetă.”

„Poate că n-o să facă şucăr că-i muierea aia acolo-n dos, da dacă

te prinde că te maimuţăreşti pe la ghişeul de reţete, o să-ţi împuşte-un şut în fund, drept în jos, pe scările beciului.”

„Fundu meu a-ncasat şuturi de la jigodii mai babane ca el”, zic.

„Stânga-mprejur şi vigilenţă, să nu vină, hai.”

Aşa că mă întorc în dos. Pendula cântă unu fără cinşpe. Ea-şi leagă banii în batistă. „Nu eşti doctoru”, zice ea.

„Ba bine că nu”, zic. Mă pândeşte. „Oare fiindcă arăt atât de tânăr, ori sunt prea chipeş?” zic. „Eram obişnuiţi aici s-avem o gaşcă de doctori bătrâni, cu băşica-n pioneze”, zic. „Jefferson era pentru ei un fel de Azil al Doctorilor Bătrâni. Numai că biznăsu-a-nceput să nu mai ţină şi oamenii stăteau aşa de bine, până ce, într-

o zi, au aflat că femeile n-or să se mai îmbolnăvească niciodată.

Aşa că le-au dat papucii boşorogilor şi ne-au invitat pe noi, ăşti de arătăm mai bine, pe care femeile să-i placă şi-atunci femeile au început iar să se-mbolnăvească şi afacerea a-nmugurit din nou.

Acu asta fac oamenii în toată ţara. Ce, n-ai auzit de asta? Poate fiindcă n-ai avut nevoie niciodată de doctor.”

„Am nevoie-acu de unu”, zice ea.

„Şi l-ai nimerit tocmai pe ăl de-ţi trebuie”, zic. „Ţi-am mai spus-o.”

„Ai v-un leac pentru asta?” zice ea. „Am bani”.

„Ştii”, zic, „desigur, că un doctor trebuie să-nveţe tot felul de lucruri, în timp ce învaţă să întindă calomelul; nu poate să nu-nveţe. Dar nu ştiu despre necazul tău.”

„El mi-a zis că poa’ să găsesc ceva. Mi-a zis că poa’ să găsesc la farmacie.”

„Nu ţi-a spus numele leacului?” zic. „Mai bine du-te-napoi şi-ntreabă-l.”

M-a lăsat din priviri, şi-şi cam răsucea batista în mâini. „Tre’ să

fac ceva”, zice ea.

„Cât de tare doreşti să faci ceva?” zic. Se uită la mine. „Desigur, un doctor învaţă tot felul de lucruri, de lumea nici nu gândeşte că

el le ştie. Dar nu-l ţine nimeni să spună tot ce ştie. E-mpotriva legii.”

Acolo-n faţă Jody zice, „Skeet”.