„Nu poa’ să ştii niciodat’”, am zis. „Cred c-aş fi putut s-o cumpăr p-aia de la Suratt cu cinci dolari.”
Şi aşa că taica a venit înapoi şi ne-am dus la alde Peabody. În timpu cât eream noi acolea, taica a zis că se duce la frizerie să se radă. Şi-a zis că-n noaptea aia are el o treabă de arinjat şi parcă se uita cam în părţi când a zis asta, cu păru lui pieptănat ud şi bine potrivit şi amirosind dulceag a parfum, da am zis, lasă-l în pace; n-aş avea nimic contra s-ascult ceva mai multă muzică din aia, io, cu urechile mele.
Şi aşa că-n dimineaţa ailaltă iar s-a fost dus; după aia s-a-ntors şi ne-a zis, înhămaţi şi fiţi gata să plecăm şi că el o să ne-ntâlnească
şi când ei s-a dus, el a zis „Nu consider că prea mai ai bani.”
„Peabody mi-a dat tocma egzact cât să plătesc oţelu’”, am zis.
„N-aveam lipsă de nimic al’ceva, nu-i aşa?”
„No”, a zis taica; „no. Noi n-avem lipsă de nimica.” A rămas acolo, fără să se uite la mine.
„Dacă-i ceva de ne trebui’ urgent, socot că ne-mprumută
Peabody”, am zis.
„No”, a zis el; „no-i nimic al’ceva. Să m-aşteptaţi cu toţii, la colţ.”
Aşa că Jewel a prins catârii şi-a venit să mă ia şi-a aşternut pentru mine o saltea de paie în căruţă şi-am tăiat piaţa către colţu unde-a zis taica şi noi şedeam acolo-n căruţă şi aşteptam, Dewey Dell şi Vardaman mânca banane, când îi vedem pe stradă, că vin către noi. Taica venea cu aeru-ăla al lui, oareşcum ţanţoş şi ticăloşit în acelaşi timp, ca pe vremea când făcea ceva care ştia el bine că n-o să-i placă maichii şi ducea un mâner în mână şi Jewel zice „Cine-i?”
Atunci vedem că nu mâneru-l făcea s-arate altfel: era faţa lui şi Jewel zice, „Şi-a pus dinţii.”
Asta erea. Îl făcea s-arate cu un picior mai înalt, din cum îşi ţinea capu sus şi ticăloşit şi mândru totodată şi-apoi o vedem îndărătu lui, ducând ălălalt mâner – un fel de femeie cu înfăţişare de raţă, gătită nevoie mare, cu nişte ochi dintr-ăia, grei şi spălăciţi ca bilele de sticlă, ca şi cum ar porunci bărbatului de se nemerea dinaintea ei să nu care cumva să scoaţă o vorbă. Şi-acolo am şezut şi ne-am uitat la ei şi Dewey Dell şi Vardaman cu gura căscată şi-
n mâini cu bananele-ncepute şi ea numa ce răsare de după taica şi se uită la noi, adicătelea să-ndrăznească el v’un bărbat. Şi-atuncea văd că cutia de-o ducea ea erea unu din patifoanele alea mici.
Erea, n-am ce zice, închis fain-frumos, ca un tablou, şi-aşa că, de fiecare dată când o să vie, comandată pân poştă, o placă nouă, şi noi în casă, iarna, o s-o ascultăm, o să mă gândesc, ce ruşine că
Darl nu poa’ să fie şi el şi să-i placă şi lui. Da pentru el e mai bine-aşa. Lumea asta nu-i lumea lui; viaţa asta viaţa lui.
„Ăştia e Cash şi Jewel şi Vardaman şi Dewey Dell”, zice taica, arătând şi ticăloşit şi mândru, cu dinţii ăia-ai lui şi cu toate, chiar de nu se uita la noi. „V-o prezentez pe doamna Bundren”, zice el.
SFÂRŞIT
1 Jewel, în englezeşte: bijuterie, giuvaer (N.T.) 2 Nickel = monedă de 5 cenţi (N. T.).
3 Thanksgiving = „Ziua Mulţumirii” – un fel de Zi a Recoltei – are loc, anual, în ultima duminică a lunii noiembrie.
Document Outline
William Faulkner
Darl
Cora
Darl
Jewel
Darl
Cora
Dewey Dell
Tull
Anse
Darl
Peabody
Darl
Vardaman
Dewey Dell
Vardaman
Tull
Darl
