noi o să avem neşte banane. A să avem un sac plin, io şi DeweyDell. El încuie uşa. Dewey Dell este înăuntru. Apoi lumina pâlpâie şi se stinge.
El s-a dus la Jackson. El a-nnebunit şi s-a dus la Jackson. O
mulţime de oameni nu înnebunesc. Taica şi Cash şi Dewey Dell şiio nu înnebunim. Noi n-am înnebunit niciodată. Şi nici n-am fostla Jackson. Darl
Aud îndelung vaca, bocănind ei pe stradă. Apoi ea intră în piaţă. Străbate piaţa, cu capul în jos bocănind
. Muge. Înainte de muget nu era nimic şi nimeni în piaţă, da nu era goală. Acum, după ce-a mugit, piaţa-i pustie. Ea se tot duce, bocănind_____.
Şi muge. Fratele meu este Darl. S-a dus la Jackson cu trenu. Ca să-nnebunească el nu s-a dus cu trenu. El a-nnebunit în căruţa noastră. Darl Ea-i de mult înăuntru, acolo. Şi nu mai e nici vaca.
De mult. Ea-i acolo, înăuntru, mai de mult decât a fost vaca. Da nu atât de mult ca să simţi urâtu. Darl este fratele meu. Fratele meu Darl
Dewey Dell iese. Se uită la mine.
„Hai acum să ocolim pe-aici”, zic.
Se uită la mine. „Cred că n-o să fie bun de nimica”, zice ea.
„Puiu-ăsta de căţea.”
„Ce n-o să fie bun de nimica, Dewey Dell?”
„Ştiu io ce n-o să”, zice ea. Nu se uită la mine. „Las’ că ştiu io.”
„Hai s-o luăm pe-aici”, zic.
„Tre’ să ne-ntoarcem la otel. E târziu. Tre’ să ne strecurăm înăuntru.”
„Da nu putem să trecem să vedem?”
„N-ai vrea mai bine banane? N-ai vrea mai bine?” „Bine”.
Fratele meu el a înnebunit şi s-a dus şi la Jackson. Jackson e multmai departe decât să fii nebun
„N-o să fie bun de nimica”, zice Dewey Dell. „Las’ că ştiu io că
n-o să.”
„Ce n-o să fie bun?” zic. A trebuit să ia trenu ca să meargă la Jackson, N-am fost niciodată cu trenu. Darl însă a fost cu trenu.
Darl. Darl este fratele meu. Darl. Darl
Darl
Darl s-a dus la Jackson. L-au urcat în tren, râzând, prin vagonul lung, râzând, capetele se întorceau asemenea capetelor de bufniţă
pe când el trecea. „Ce-ai de râzi?” am zis.
„Da da da da da.”
Doi oameni l-au urcat în tren. Ei purtau haine desperecheate, se umflau la spate buzunarele de pe şoldul drept. Cefele lor erau bărbierite până la tăietura dreaptă a părului, ca şi cum bărbierii recenţi şi simultani ar fi avut o sfoară de trasat ca a lui Cash. „Râzi cumva de pistoale?” am zis. „De ce râzi?” am zis. „Asta-i fiincă
urăşti sunetul râsului?”
Au apropiat două scaune, ca Darl să poată să stea la fereastră, să
râdă. Unul dintre ei s-a aşezat lângă el, celălalt s-a aşezat pe locul din faţa lui, călătorind cu spatele înainte. Unul dintre ei trebuia să
călătorească cu spatele înainte, fiindcă banii statului aveau câte o faţă pe fiecare parte din spate şi o parte din spate pentru fiecare faţă şi ei călătoresc cu banii statului, ceea ce-i incest. Nichelul are o femeie pe-o parte şi un bizon pe partea cealaltă; două feţe şi niciun spate. Nu ştiu ce-nseamnă asta. Darl avea un ochean mic, din război, din Franţa. În ochean era o femeie şi un porc cu două
spinări şi nicio faţă. Ştiu ce-nseamnă asta. „D-asta râzi tu, Darl?”
„Da da da da da da.”
Căruţa stă în piaţă, legată, catârii nemişcaţi, hăţurile înfăşurate pe după rezemătoarea leagănului, spatele căruţei spre tribunal. Nu se deosebeşte de o sută de alte căruţe de-acolo; Jewel, în picioare, lângă ea, se uită pe stradă ca orice alt om din oraş în ziua asta, totuşi ceva e altfel, deosebit. Pluteşte peste asta acel aer numai al plecării apropiate şi definitive pe care-l au trenurile, probabil datorită faptului că Dewey Dell şi Vardaman, pe leagăn, şi Cash, pe-o saltea de paie, pe fundul căruţei, mănâncă banane dintr-un sac de hârtie. „D-asta râzi tu, Darl?”
Darl este fratele nostru, fratele nostru Darl. Fratele nostru Darl, într-o cuşcă, la Jackson, unde, cu mâinile murdare lăsate uşor în intervalele de linişte, privind afară, spumegă.
„Da da da da da da da da.”
Dewey Dell
Când a văzut banii, am zis, „Nu-i banii mei, nu-mi aparţine.”
„Atunci ai cui e?”
„E banii lu’ Cora Tull. E-ai lu’ doamna Tull. Din vânzarea cozonacilor.”
