auzise că într-un sat, în jos, Ńăranii ară în loc de cai şi vite cu cămile... Luasem şi două
sticle de whisky, căci sifoane găseam pe drum la cîrciumi, cîteva pachete de Ńigări
„Caporal", fiindcă nu fumam toŃi decît din astea, şi o pornisem razna, nebuneşte, dînd drumul eşapamentului de înfioram văile moi şi largi, şi mai ales, asta vrea Mouthy, stricam siesta burghezilor... N-am găsit satul cu cămile, de altminteri de la o vreme nici nu mai ştiam pe unde mergeam. Luam pînă la 100 pe oră, treceam vîjîind, urlînd, înjuraŃi de cei cu căruŃe care abia aveau timp să tragă în şanŃ... Opream numai la umbrare de cîrciumi de ceream sifoane... înghesuiala ne încălzea plăcut, căci eram toŃi în haine uşoare. As fi preferat să am lîngă mine pe actriŃa şatenă, care era foarte frumoasă, deşi nici Mouthy nu era mai urîtă, dar prea o cunoşteam bine, chiar dormisem de cîteva ori împreună... Gîndesc că aş fi iubit-o poate dacă nu era atît de nebună, dacă
n-ar fi plictisit-o, cred, să fie iubită, şi dacă nu ar fi fost în viaŃa mea întîmplarea care a fost. Poate din politeŃă faŃă de Mouthy, poate din timiditate, poate fiindcă vrea să evite familiaritatea înghesuielii, căci ne cunoşteam abia de cîteva zile, Lena Core-mati întîrziase să se suie în maşină, iar americana, pentru că Ńinea să fie lîngă volan, se grăbise să se urce lîngă mine, făcînd loc, lîngă ea, pentru actriŃă.
Pe drum, mai ales după ce mai băuserăm puŃin, Mouthy se deda unui fel de aŃîŃare nebunesc. Avea un trup durduliu de mică bacantă, cu picioarele puŃin cam groscioare sus, căci glezna jos era foarte fină, dar tocmai din cauza asta parcă mai pline de poftă, cu talia lungă şi sînul mic... Şedea sprijinită de cotul meu şi potrivită aşa, ca, de cîte ori întorceam volanul, să-i izbesc de sus în jos sînul, care elastic scăpa totuşi zvîcnind deasupra şi păstra un fel de mişcare vibratorie... Cînd întoarcem la loc volanul, izbeam iar sînul viu şi gol sub cămăşuŃa şi rochiŃa de pînză liliachie, acum de jos în sus, şi iar vibra... Corpul şi-l Ńinea puŃin arcuit şi îndepărtat cu socoteală pentru ca toată senzaŃia să aibă un punct de centrare... Mergeam nebuneşte şi aşteptam cu un fel de panică
prilejurile să întorc volanul... Cînd a simŃit că mă tulbură nebuneasca
ei ispravă, mi-a aruncat după gît braŃul gol şi ars de soare, pînă devenise din înnegreală, auriu, de părea de bronz, ca o cariatidă de lampă aurie, aşa cum era toată din cap pînă
în picioare. Încercam diferenŃe de căldură, căci braŃul ei îmi acoperea ceafa şi simŃeam de unde, sfîrşind rochia, începe pieliŃa fierbinte. Eram parcă îmbătat de viteză, de trepi-daŃiile ritmice, nervoase, ale maşinii şi mai ales de fluidul acela care se strîngea în sînul stîng al femeii după ce parcurgea ca într-un circuit amîndouă corpurile... Deşi ameŃiŃi, băieŃii, alarmaŃi, au început să protesteze... Didi Ghenovicescu, foarte îndrăzneŃ la vorbă, dar uluitor de prudent la fapt, a început să strige în ton mîrîit şi să întindă de jacheŃica dejerse pe care o luase cu ea şi o purta pe umăr, Ńinînd-o cu un deget de agăŃătoare:
- A nu se vorbi cu conducătorul... Strict interzis pipăitul în timpul mersului, în persoana şoferului...
Pe urmă era un adevărat hai:
- Mouthy, ai înnebunit?... Lasă băiatul în pace...
Şi o trăgea de moŃul băştii albe, care la trupul ei de bacantă mică îi dădea un cap de gheişă de 6 ani. L.C. era palidă şi surîdea nervos, ca să arate că nu-i e teamă, dar buzele îi deveniseră subŃiri... Părea un căŃeluş sprinten, într-o rochie de olandă albă, tunsă
absolut băieŃeşte, cu ochii castanii, obrajii albi, tari. Avea jumătatea feŃei îngustă, ieşită
puŃin în afară, o dată cu nasul acvilin, ca un botişor aristocratic. Era o frumuseŃe proaspătă şi sfioasă, care contrasta cu tunsul ei de licean, mai ales cînd surîdea dulce şi făcea gropiŃe în obrajii frumos arcuiŃi, căci avea gura mare. Acum nu privea decît înainte. Aprinsă, învăpăiată, Mouthy se agăŃa mai puternic de gîtul meu... deşi Ghenovicescu căuta să-i desprindă braŃul.
Din cînd în cînd şoseaua şerpuia ca să urce vreo coastă, dulce de altfel, dar oricît, mai ales din cauza grămezilor de pietriş, menite reparatului, era cu adevărat pericol să
ne răsturnăm sau să derapăm... La întoarcere, pe dreapta şi pe stînga mea, nu mai vedeam de la o vreme decît linii de întuneric. Deschisesem iar eşapamentul, pentru ca bubuiturile lui de mitralieră să ne facă drumul liber. Farurile foarte puternice, de maşină cu pretenŃii, luminau trei sute de metri înaintea noastră... Dar dacă în stînga şi în dreapta, dacă înaintea mea chiar, la zece metri, nu mai vedeam nimic, îndelungata obicinuinŃă cu maşina Ńinea treze reflexele şi deprinderile strict necesare... Putea Mouthy să se atîrne greuşoară de gîtul meu, să-şi apese sînii de mine, privirea îmi era fixată la două sute de metri înainte... piciorul pe frînă, chiar dacă era strîns între genunchii rotunzi, plinuŃi ai ei... Mîna urmărea strîns volanul, chiar dacă ea îl izbea din cînd în cînd.
Eram parcă o rachetă lansată trepidînd în noapte.
Ghenovicescu se trezise de groază... se ridicase spre spătarul fotoliului nostru şi căuta să Ńie pe Mouthy care întărîtată şi îndrăcită se întindea ca un şarpe încolăcitor să-mi ajungă la gură...
Pietrele de pe şosea trosneau în jerbe de sub roŃi, de parcă ar fi fost simplu noroi.
Mărginoiu, care era mult mai curajos decît Ghenovicescu, îl consola:
- Lasă, dragă, că-Ńi plăteşte petroliferul picioarele, dacă Ńi le rupi, în dolari.
Malatu, care moŃăia în fundul maşinii, cu pardesiul pus şi gulerul ridicat pînă la urechi, Dumnezeu ştie de ce, a întărit părerea:
- Dacă-Ńi rupi picioarele, dai lovitura... te ia Mouthy de bărbat. Unsprezece milioane şi un fotoliu, cu motor, ca să te plimbi singur prin grădină.
Dar Mouthy, cu capul rotund şi obrajii bucălaŃi sub ochii oblici puŃin, cu breton pînă
la sprîncene, ceea ce o făcea să semene uimitor a păpuşă, a întors capul, placidă şi cu accent:
- Dragă, din partea mea nu căuta să faci pe interesantul... că nu te iau, nici cu picioare, nici fără picioare...
Ghenovicescu, exasperat şi înfuriat, căutînd să-şi păstreze rolul de conducător şi umorist, cu tot caraghioslîcul fricii lui, schiŃă gestul s-o strîngă de gît:
- Lighioană erotică, şi întorcîndu-se revoltat: Jur că în viaŃa mea nu mai merg cu proştii la drum... fi luase basca şi o trăgea de păr: De gîtul unuia inteligent nu te-ai agăŃa aşa.
Ştiu că lumea şi prietenii chiar mă cred prost... BineînŃeles că nimeni nu mi-o spune în faŃă... Singur Gnenovicescu, «are, pentru că e spiritual, îşi permite orice, mă
apostrofează aşa, uneori, dar fireşte că nimeni nu-1 ia în serios şi nu am de ce să mă
supăr.
Acum e furios:
- Dacă n-ai fi atît de prost, aş suferi grozav cînd văd femeile murind după tine...
Dar aşa nu contează... E ca şi cînd m-ar înşela nevastă-mea cu lacheul dansator.
Iar Mouthy îmi şuiera cald, atingîndu-mi lobul urechii:
- Săraca dama ta... Să poată sta aşa, ce fericită ar fi...
M-am supărat şi i-am spus că e o glumă de prost gust să mi se vorbească de femeia aceea care mă plictiseşte îngrozitor.
Ghenovicescu făcea de obicei pe socoteala acelei doamne, dimineaŃa pe plajă, glume răutăcioase:
- Mă, Fred, ca să scapi de asta, trebuia să-Ńi aduci aeroplanul. Nu-i chip să te slăbească aşa cu una, cu două... Uite-o că vine iar.
Crispat însă, încearcă acum s-o reŃie din cînd în cînd pe Mouthy, dar, prudent, îşi dă seama că orice mişcare a lui ar putea tulbura reflexele mele.
