Mirajul frumuseŃii nevalente,
Cînd ochiul meu spre cruguri, sus, atent e.
HrăniŃi cu putrezime, de asemeni,
Se-ngraşe nuferii suavi şi gemeni.
Eu, plin de bale şi vîscos, greu lupt.
Alăturea, din soare să mă-nfrupt.
Cu burtă flaşcă, la urechi rubin,
Cu clopoŃei de slavă şi venin,
Vecin cu mine se tîrăşte. Totuşi,
ÎmpărăŃesc pe baltă albii lotuşi.
Dar ochii mei în mine se întorc,
Să mă cuprind, alt fir încep să torc.
Mai mare sunt decît cei mari, şi mai
Frumos decît un crin în miez de mai.
Spre tine, Doamne, gîndul îmi înalŃ ...
Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalŃ.
Nici gheare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar cunoştiinŃa mişeliei mele...
Nu mint cînd spun că e plăcut. Sunt bătăi care aduc cu masajele şi sunt dezgusturi care atrag irezistibil, ca vederea unui şarpe mare, te apasă tristeŃi la care n-ai renunŃa.
Nu mă mai oboseşte nici Emilia, care e încîntată cînd îi spun că-mi place la ea...
- Vrei să mai luăm cîte o cafea cu apă rece?
Ideea cade la timp ca un minutar, mă voi putea părăsi în voia gîndurilor, dar nu văd cum o să avem cafeaua..
- Ai tu aici... maşină şi spirt? îmi spune firesc şi masiv:
- Nu... o face Valeria...
- Atunci trebuie să ne îmbrăcăm?
- De ce? Nu e prea cald? E mai bine aşa... Mă duc eu să-i spun.
Mărturisesc, bănuiam că Valeria nu e într-adevăr plecată... dar cel puŃin se convenea că
ignorează că suntem goi în dormitor... E un minimum pe care-l puteam închipui pentru a salva pudoarea ei de soră. Deci... Spun aşa, fără rost, nu ştiu de unde, rărit, ca un actor abătut: „Bietul Ladima".
Ea s-a dat jos, a îmbrăcat peste şoldurile doldora, care se prelungesc cu coapsele, voiniceşte, într-un spate rotund ca o pîine dublă, care tremură în întregime, cînd calcă
apăsat, pătrunzător, un chimono de satin lucios roşu, imprimat cu flori galbene; şi chiar înainte de a-şi petrece în faŃă o pulpană peste alta, ca să-1 înnoade în şold, a ieşit în sufragerie.
În anul acesta, 1926, în luna aceasta, l-am cunoscut, ca să zic aşa, pe Ladima, într-o seară, către miezul nopŃii, la hotelul „Popovici" de la Movilă... Aci se aduna seara tot tineretul, care se prăjea ziua pe plaja îngustă şi sinuoasă. Femeile, aproape anonime în lumină, cînd dormitau lungite lînced pe cearşafuri albe, în costume de baie, oarecum toate la fel, ca nişte oi într-un obor sau, dacă vreŃi, unele ca nişte flăcăi la recrutare, altele ca nişte „girls" de operetă, deveneau seara „doamne", îmbrăcate, căpătau siluete proprii, o biografie şi un nume de obicei foarte cunoscut, căci pe vremea aceea veneau la Movilă mai toŃi cei care alcătuiau bunăstarea şi mondenitatea bucureşteană... Ograda selectă, mărginită spre maidanul şoselei de un gard viu, cam sălbatecii, avea, la marginea bătăturii de la intrarea hotelului cu aspect de-han de munte, alt gard de soci rari şi şezlonguri de nuia, dincolo de care era spre stînga grădina oarecum Ńărănesc de neîngrijită, cu mesele restaurantului.
Un fel de umbrar-pavilion, şi, mai spre stînga încă, adăpostind într-un colŃ jazul, slujea seara pentru dans. Situat ceva mai sus decît mesele din grădină, era ca o scenă de vară, iar în vreme de ploaie, era, la rîndul său, transformat în restaurant... Ierarhia socială, după anarhia şi devălmăşia senzuală de pe nisip, se restabilea aci...
Numele cu patină aristocratică, şi uneori princiară, se adunau la o parte. Domnii şi doamnele care după siestă jucaseră întreaga după-amiază bridge, în costume albe sau pulovere colorate, după ce terminau masa începută devreme, se retrăgeau, unii în şezlonguri, alŃii plecau să facă plimbări cu maşina, iar cîteva cucoane apăreau la ferestrele deschise ale hanului-vilă, căci toŃi erau pensionarii lui, cu camerele reŃinute cu un an înainte, şi priveau ca la teatru. Consideram toŃi cu aceeaşi curiozitate în fiecare seară pe cei care veneau după masă să ia desert, cafele sau vin; să danseze sau să
privească, şi ei, pe dansatori... Între nouă şi jumătate şi zece şi jumătate, toate celelalte restaurante se goleau, dar grădina „Popovici" era ticsită, căci se adăogau mese pretutindeni, iar cînd nu se mai putea nici aşa, cunoscuŃii îşi cereau îngăduinŃa să se aşeze de nevoie la mesele celor sosiŃi mai din vreme. Ba unii priveau şi de afară, peste gardul viu. Mai ales că în vara asta venea uneori seara, de la ConstanŃa, să ia masa aci şi uneori dansa principele Nicolae.
Sîmbăta, ca şi duminica de altfel, se mai făcea o nouă schimbare... ToŃi cei care aveau maşini plecau în diverse excursii pentru o zi, două şi apăreau democratic cei de la sat, încît o actriŃă - căci erau aci vreo cinci-şase - vorbea cu dispreŃ de „publicul de sîmbătă
şi duminică", asemănător, pare-se, celui de la teatru... Noi plecasem în sîmbăta asta, un grup întreg, încărcat în Austro-Daimler-ul meu... rabla, cum era poreclită de băieŃi şi fete din spirit de antiteză, căci altminteri, cu cei opt cilindri ai lui, era o torpilă mare, botoasă, de nichel alb-albastru şi piele cafenie la fotolii. Aveam în faŃă, alături de mine, o fetiŃă a unui petrolist american, foarte dulce, foarte descreierată, care bea mai mult cointreau şi whisky într-o seară decît toŃi membrii unui echipaj la un loc. (Noi am crezut multă vreme că e o femeiuşcă neastîmpărată de 21 - 22 de ani, înotătoare şi „nudistă"
pasionată, căci atît ne spunea ea că are, dar tîrziu am aflat de la un servitor că nu a împlinit decît 15 ani). Tot în faŃă, lîngă Mouthy, era actriŃa şatenă - grecoaica - pe care nu putea s-o sufere Emilia în ruptul capului... în spate erau înghesuiŃi trei inşi din cei cinci, care alcătuiau „banda noastră", „băieŃii teribili" ai Movilei... Un fel de gasconi, dansatorii cei mai buni, cu corpuri elastice de atleŃi uşori, băutori strajnici şi destul de scandalagii. (Dar văd că iau lucrurile în serios... Ştii că a început să-mi placă să scriu?...
Voi fi păcătuind cumva împotriva gramaticii, probabil că folosesc mereu unele cuvinte, cum mi se spune că fac şi cana vorbesc, dar altfel nu e greu. Vreau acum să ştii totul.
Povestind în scris, retrăieşti din nou aceleaşi întîmplări bucurii, întocmai, dar parcă le simŃi altfel, apar acum luminate de alt înŃeles, care le face şi mai vii, pentru că ştii şi ce s-a întîmplat în urmă.) Plecaserăm pe la şase după-amiază, după ce făcusem de dimineaŃă
plajă, iar după-masă flirt, toŃi şase grămadă. Mouthy vrea să vadă cămile, pentru că
