Întâlnirea noastră a fost glacială, dar eficace. Nu mă interesa absolut deloc dacă mă plăcea sau nu şi n-am făcut niciun efort ca să-i intru în graţii, exceptând cecul de o sută de mii de dolari pe care l-am semnat în beneficiul 186
asociaţiei sale pentru ajutorarea copiilor deportaţilor. A luat hârtia cu două
degete şi cu o mutră dezgustată şi a vârât-o în buzunar fără niciun mulţumesc. Rebecca m-a văzut pălind şi s-a grăbit să-i conducă spre ieşire, în timp ce Marcus mă servea cu un scotch. Pe asociatul meu nu-i încântau în niciun fel metodele folosite de Dane. Era absolut oripilat de crimele comise în timpul războiului şi de felul în care statul american le ascunsese, dar văzând cum un individ, fie el văr, fiu, frate sau soţ al victimelor Holocaustului, îşi aroga dreptul de a-i judeca şi de a-i pedepsi pe alţi oameni, i se părea o deviaţie periculoasă. Eu, pe de altă parte, îi înţelegeam pe Dane şi pe Rebecca. Răzbunarea rămânea arma cea mai sigură a dreptăţii. Până
atunci n-o folosisem decât în legătură cu afacerile noastre şi nu suferisem niciodată o ofensă suficient de gravă ca să încalc linia de demarcaţie, dar nu aş fi răspuns probabil de reacţiile mele dacă cineva s-ar fi luat de Rebecca, Lauren, Marcus ori de părinţii mei.
— Dai impresia că ai absorbit şocul şi l-ai digerat, dar câteva zile mai târziu revii cu maniera ta proprie de rezolvare a problemei. Deseori se spune că furia de moment ar fi mult mai uşor de gestionat, mi-a spus Marcus.
La zece zile după dezvăluirile făcute de Rebecca, m-am trezit în toiul nopţii lovit de un adevăr atât de evident, încât mi-am scuturat uşor logodnica. Am forţat-o să se aşeze şi am sărutat-o la coada ochilor şi apoi pe toată faţa ca s-o ajut să se trezească, demonstraţie de afecţiune pe care ea a respins-o. A întrebat cu o voce răguşită:
— Ce e? Nici nu s-a luminat de ziuă… Ai avut vreun coşmar?
— Iubito, am anunţat-o radiind, vreau un copil cu tine.
Rebecca a rămas fără cuvinte şi mi-a cerut să repet.
— Vreau un copil cu tine.
— Dar e prea devreme ca să vorbim despre asemenea lucruri!
Oricum, nu sunt sigură că ar fi o idee bună…
A spus-o şi apoi s-a lungit din nou, întorcându-mi spatele.
Am ridicat-o din nou şi am tras-o spre mine.
— Sigur că e o idee bună. E chiar cea mai bună idee pe care am putea-o avea. — Ascultă, nu e nici locul, nici momentul, a repetat ea.
— E foarte important, Rebecca! E vorba despre un copil, copilul nostru! Rebecca a înţeles în cele din urmă că noaptea ei de somn era dusă pe apa sâmbetei. Eram prea animat ca să renunţ ia subiect şi să-i reiau cu calm a doua zi la micul dejun. M-a ascultat încruntată dezvoltând o întreagă teorie 187
care începea cu reconcilierea între popoare şi uitarea tuturor ofenselor, trecea apoi la fuziunea a doua fiinţe ca fiind cel mai frumos gest de iubire posibil şi terminând cu „vreau un copil cu tine, cu forme gingaşe ca astea şi cu mâini şi picioare mari ca astea. O fetiţă cu ochii tăi şi cu faţa asta adorabilă…”
— Wern, mă nelinişteşti… Nu te simţi bine? m-a întrerupt la un moment dat, scrutându-mă cu insistenţă.
— Mă simt foarte bine. Mai bine ca niciodată. Vreau un copil cu tine.
— Dar de unde dorinţa asta subită? De ce acum?
— Pentru că te iubesc şi pentru că din noi doi va ieşi un copil nu numai foarte frumos, ci şi extrem de inteligent!
— Şi nu e doar un mod ca să mă legi cumva de tine?
— Deloc, ştiu foarte bine că nu vei putea niciodată să mă părăseşti, i-am trântit-o cu aplombul meu obişnuit. Dar ar fi mişcarea cea mai bună şi mai frumoasă pe care am putea-o face în această situaţie oribilă în care am ajuns fără să vrem. Bun, atunci? Ce zici? am încolţit-o din nou, gata să mă
pun pe treabă.
— Eu am nevoie să pictez… Creaţia şi procreaţia nu au făcut niciodată
casă bună. Dacă aş face acum un copil, asta ar însemna să-mi închei cariera şi să mă leg pentru vecie de tine.
— Nu-i adevărat! Nu mă gândesc la mine, ci la tine. Uită-te la şoldurile astea frumoase, i-am spus mângâind-o, la sânii şi la burtica asta… Eşti făcută
să dai viaţă şi n-o să fii niciodată o femeie ori o artistă completă până când n-o vei face.
— Absurditatea misogină a ceea ce tocmai ai proferat mă lasă fără
cuvinte.
— Iar teoriile tale feministe sunt atât de lipsite de substanţă, încât te fac să uiţi adevărurile esenţiale.
Ne-am contrazis tot restul nopţii. Şi ea, şi eu eram furioşi. A sfârşit prin a-şi lua perna şi o pătură şi a se izola în atelier. Am vrut să merg după
ea, dar mi-a trântit uşa în nas şi a încuiat-o. M-am întors în dormitor fără să-mi pot găsi somnul. Ideea mă acaparase cu totul. A trecut o săptămână şi tot n-am putut să mă debarasez de ea. De o sută de ori pe zi, îi repetam Rebeccăi că vreau un copil cu ea. Fără să-mi dau seama, îi puneam mâinile pe abdomenul plat, cu o mândrie de proprietar. Ea mă respingea fără
menajamente. Femeile însărcinate mi se păreau dintr-odată fermecătoare şi le priveam cu ochi atât de plini de încântare, de parcă mă găseam în faţa Fecioarei Maria. Atitudinea mea o făcea pe Rebecca geloasă. Marcus a refuzat să ia partea vreunuia dintre noi. Lauren nu îndrăznea nici ea să
188
intervină, dar nici nu înţelegea reticenţele logodnicei mele. Sora mea ar fi dorit atât de mult ca un bărbat să o iubească suficient cât să-i dăruiască un copil! Niciunul nu-i lăsase destul timp cât măcar să abordeze subiectul.
Lauren schimba bărbaţii ca pe pantofi şi nu se oprea la niciunul. Iubiţii ei acceptau cel mult să-i producă plăcere, asta dacă nu căutau doar s-o posede.
Lauren nu era capabilă de calcul ori strategie. Îi spusesem de nenumărate ori că merita mai mult şi că pentru a atrage un bărbat bun trebuia să fie mai capricioasă şi să nu se dăruiască fără a cere nimic în schimb. Degeaba. Sora mea era o femeie generoasă. Îi explicasem fără succes teoria plasamentului: cu cât un bărbat investeşte mai mult timp şi mai mulţi bani într-o femeie, cu atât va avea mai mult de pierdut părăsind-o. Lauren găsea groaznică această
modalitate de a vedea sentimentele. La fel ca Marcus, de altfel. Dacă era să-i crezi pe el, toţi bărbaţii care se apropiau de Lauren erau nişte rataţi care n-o meritau. Niciunul dintre prietenii noştri nu era bun în ochii lui, atunci când încercam să-i găsesc pe cineva.
Sinceritatea lui Lauren i-a jucat din nou feste atunci când Rebecca a căutat la ea sprijin şi sfat. Sora mea era entuziasmată: ce grozav, un copil!
