4: „considerată ca una dintre artele frumoase" (engl.).
43 a lui Emile Borel.
44 „mizerie" (fr.)
45 „avînd încredere în arme au luptat, apoi s-au dat învinşi" (lat.).
46 „La drept vorbind nu se găsesc / Atîţia în lumea asta care / Să
dispreţuiască pe cei mari şi care (?) / Să iubească într-atît lucrurile în care cred (?). / La drept vorbind nu se găsesc / Decît abia doi-trei / Cavaleri ai imposibilului / Melancolici ai legii. / La drept vorbind, nu se cade de loc / Să te aşezi,în raclă de bucurie / Căci lumea posibilului / Se teme de acest fel de simţămînt." (fr.).
47 „Cînd la geamuri cad zăpezi, / Lung în seară clopotul sună / Şi la masă
mulţi se-adună / Şi belşug în casă vezi" (In iarnă. O seară de iarnă. 1-a variantă, trad. M. Nemeş în G. Trakl, Poezii, Editura „Minerva", Bucureşti, 1988, pag.
211). 48 „ajutorul îl urmează pe cel important" (lat.).
49 Cf. pag. 72.
50 „După mine potopul" (fr.).
51 „partea diavolului" (fr.).
s „iezuit cu roba scurtă" (fr.).
53 „Trebuie să încercăm a crede" (fr.).
54 „nu poţi să-i porunceşti naturii decît pentai a i te supune" (lat.). 35 Aluzie la primele semne ce însoţesc rugăciunea inimii.
411
56 „îl reneg pe Dumnezeu" (fr.).
57 „îl reneg pe Cotton" (fr.).
38 „Opreşte-te. dar" (grm.). Motivul Clipei din Faust I, 1 de J. W. Goethe.
5-' Mai ales tară zel" (fr.).
60 „mai mult decît cererea" (lat.).
"' „facultate călăuzitoare" (fr.).
62 „Şi eu sînt loial regelui" (grm.).
63 „Alungaţi firescul, el revine în galop" (fr.).
64 „La început voi pune fapta" (Faust, 1, l, trad. L. Blaga în J. W. Goethe, Faust, voi. I. Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968, pag. 59).
65 „Iată ceea ce se cheamă a vorbi" (fr.).
66 „Straşnicul grai de altădată" (engl.). *7 „Strig după dracu' şi el vine"
(grm.).
68 stupefiant.
69 „carbonul, hidrogenul, oxigenui, azotul".
70 „Voi fi bună" (engl.).
71 Cf. nota 34.
72 „mai puţin e mai mult" (engl.).
73 „greşeală onorabilă" (lat.).
74 „plutonier" (grm.).
75 „căzut de pe cracă" (fr.).
76 „Purul plictis de a trăi" (fr.).
77 „Tatăl nostru care eşti în ceruri / Rămîi acolo / Cît eşti tu de sfint / Şi noi o să rămînem pe pămînt / Fiindcă pămîntul cîteodată e frumos" (Pater noster,
trad. Gellu Naum în Jaques Prevert, Poeme, Editura pentra Literatură Universală,
Bucureşti, 1965, pag. 20).
