Dar mai de groază este a cuielor bătute odată cu fiecare păcat. Ce fac oamenii cînd, de pe crucea troiţei, crivăţul şi intemperiile au smuls trupul Domnului? Se uită, îşi văd de drum

Iar la vremea de soroc fi unind din nou pe cruce Şi-i bal cuie/e la loc

Jilava, mai 196(1

V. îmi mărturiseşte că la zece Mai era mai rău decît mahalagiii: se scula cu noaptea-n cap, se dichisea, alerga pe bulevard, la defilare. Cînd apărea familia regală îi dădeau lacrimile în ochi. Niţel mai tîrziu. între veghe şi somn. mă

vizitează umbra doamnei de Branszky însoţită de a perechii executate în 1793, de a ucisului rege portretizat de Van Dyck — atît de fin. de neajutorat, de a legitimului conte de Chambord, cu bărbuţa lui de arhiduce austriac, leh biii auch

koni^lreu'1'.

- Gen. 8, 12: „Dar poaimbelul nu s-a mai întors la el."

De ce văd în această propoziţie toată tristeţea sfîrşitului copilăriei?

Un Mystere Fronleiuic? Un fel de iremediabilă degradare a inocenţei?

Nostalgia lumii care nu mai poate fi: uliţa copilăriei, vacanţa mare, cele două văluri purificatoare: amintirea şi nădejdea?

în Septembrie luminile se aprind devreme, cînd cerul nu-i încă

invizibil, ci roz-vineţiu şi serile-s călduţe: pe Calea Victoriei (vin dinspre Calea Griviţei unde am luat de la pictorul Petrescu-Găină, din căruţa de la hotelul Bratu, un vraf de reviste I[istoria) pătrunde - cuceritoare, dulce otrăvită - mireazma subtilă a Suburrei.

Gherla, Zarea, martie 1964

Nu cred, îmi joc mie însumi jocul credinţei. Nu sunt creştin, nu pot fi. E o iluzie, o bună intenţie, e o luptă (meritorie, da): însă o imposibilitate, sunt prea departe.

Lungi ceasuri de calmă deznădejde.

Apoi mă liniştesc: bun, rău, puţin sau mult credincios, sunt totuşi botezat. E

un fapt. Dumnezeu ne judecă şi după gînduri. Diacul ne ţine sau nu prin fapte: faptele îi sunt opozabile, după cum prin lapte îşi valorifică pretenţiile (la cîntar).

La el, actele iwbeşte.

225

Dacă-i aşa, apoi port indelebila pecete, ştampila, tatuajul; sunt şi eu pe veci însemnat cu fierul roşu al Blestematului şi Batjocoritului.

Nu sunt în regimentul de gardă al uhlanilor; dar sublocotenent în regimentul de infanterie Nr. 743 cu garnizoana într-un sat de pe frontiera nord-estică tot sunt, tot ofiţer al armatei germane se numeşte că sunt.

- Firescul, în celebrul vers al lui Boileau, este desigur tot una cu adenhul.

Chassez le naturel, ii revienl au galop63. Mă întreb dacă numai el, alungat, revine degrabă. Minciuna, deopotrivă. într-atît suntem coborîtori nemijlociţi ai păcatului din vechi, comis sub semnul şi la adăpostul minciunii. Minciuna s-ar zice că a dobîndit rang de trăsătură firească în constituţia noastră psihică, în orice episteme ar generaliza Michel Fou-cault.

Şi, spune părintele romano-catolic Ion Pop (suntem în camera 44 de la Gherla), nu numai în sens peiorativ; de voită şi interesată denaturare a unui adevăr. Ci şi ca nevoie de a falsifica, a schimba, a fabula, a ne masca; poate că

acesta e motivul pentru care biserica a condamnat atîta vreme teatrul şi pe comedianţi. In înţelesul acesta, arta de la Picasso încoace şi în special arta supra-realistă, care reaşează lucrurile create, le combină în alt fii, dezmembrînd realitatea şi făurind alte asamblări de părti alcătuitoare, trădează o viziune anti-tomistă şi păcătoasă a lumii. Pentru părintele Ion Pop, în Doktor Faustus Adrian Leverkuhn este pedepsit fiindcă muzica dodecafonală este o pretenţie luciferică de a stabili alte armonii, de a contesta legile lui Dumnezeu.

- La puşcăriaşi mult savurata zicală indiană - decît să umbli e mai bine să

stai în picioare, decît să stai în picioare e mai bine să şezi, decît să şezi e mai bine să stai culcat, decît să stai culcat e mai bine să dormi, decît să dormi e mai bine să

mori, decît să mori e mai bine să nu te fi născut - reprezintă însăşi valoarea de contrast a creştinismului. Care-i dragoste de viaţă, făgăduinţă de a trăi veşnic.

Unamuno: jindul nemuririi eului, iată ce-i creştinismul.

în India, la toate religiile, ţelul e dispariţia, desfiinţarea, dezgustul.

Creştinismul, dimpotrivă, este alb, este goethean (Am Anfang war die Taf^ este o afimiaţie creştină în care autorul a sărit peste La început era Cuvîntul de-a dreptul la Toate prin El s-au făcut), este exaltare: fericirea de a fi. După chipul şi asemănarea Celui care a grăit: Eu sunt cel ce sunt.

Buddha ne îmboldeşte cu neantul. Hristos ne oferă totul.

226

Paris, 1938

în afară de dragostea de viaţă creştinismul e şi entuziasm.

(Cit de trist îmi închipui că trebuie să fie pentru Dumnezeu să vadă imensul plictis scîrbit al Indiei; ori nepăsarea teoretizată şi inteligentă a Franţei!) Chesterton: „Tot răul provine nu din faptul că locomotivele sunt prea admirate, ci dintr-acela că nu sunt destul de admirate. Păcat nu e că locomotivele sunt mecanice, ci că oamenii sunt mecanici."

Paris, 1938

,.Mincau, beau, se însuraţi, se

măritau piuă in ziua ciuda intrat

Noe în corabie şi a venit potopul

şi i-a nimicit pe toţi. "

Luca. i7. 27

Cît de bine văd că singurul lucru important nu-i decît eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Idealul de camping, formula lui ce-mi pasă mie, lui mă doare-n cot, dispreţul acesta pentru

cuvintele mari (toate: şi Datoria şi Sufletul şi Dumnezeu şi Omul şi Revoluţia şi Misterul şi Libertatea şi Ordinea şi Civilizaţia) s-ar putea să dizolve lumea.

Spun că sunt moderni. Modem a fost Peguy, care se ruga în autobuze, un erou şi un entuziast; s-a dus să moară cu trupul pentru „cetăţile trupeşti"' într-un război lumesc pe care-1 socotea drept.

(Adaos 1965: Peguy se conformă îndrumărilor date de Krişna lui Arjuna în Bhaghavaâ Gita.)

Paris, decembrie 1938

Montherlant (în Echinocliid din Septembrie): „Oricine crede în orice o fi trece drept un fraier, un tont." Toată cartea e scrisă împotrivă „deştepţilor" care

au convingerea că „nu pot fi duşi".

Groaza de fraiereală - obsesia şmecherilor, onoarea lor, singura -este impulsul josniciei. Balzac {Modeste Mignon): „A nu fi niciodată fraierii, maximă ticăloasă care este dizolvantul tuturor simţămintelor nobile ale omului."