Impresie de groază.
Dar dacă e cerşetorie organizată?
(1954: Patericul. Nu cerşetorului, ci lui Hristos facem orice pomană. „Să
fie primit:" asta-i explicaţia formulei. Se poate spune că oricare cerşetor e Domnul deghizat'?)
- Ceilalţi sunt holograme, umbre, fantoşe: vii sunt numai cei care-şi prefac ideile în fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existenţial conceptele şi visările planului ideativ - şi sunt decişi a plăti, la nevoie, cu preţul ce nu poate fi tocmit, preţul maxim, singurul care nu înşeală niciodată, cel bun, pe nume: viaţa.
Eroii mei preferaţi sunt de aceea, martirii: Don Quijote (a intrat în cuşca leului!), T. E. Lawrence (Lawrence oj''Arabici), monseniorul Affre (arhiepiscopul Parisului), Ludendorff la Miinchen în 1923 pe pod, comunardul Delescluze, Peguy, Ian Pallach.
274
Punerea în joc a libertăţii şi vieţii, mai mult decît semn de ţinută morală e semn al trăirii. Cît despre valoarea ideilor plătite cu libertatea sau viaţa, ce importanţă? Erou este şi cel care-şi dă viaţa pentru o cauză nedreaptă, în care el crede. De exemplu ministrul Comunei, Delescluze.
Camus în Omul revoltat, cu puterea de sinteză şi infailibilitatea geniului cînd vorbeşte ex cathedra, a lămurit lucrurile: e vrednic de respect cel care, cînd ia hotărîrea de a ucide, îşi jertfeşte şi propria viaţă (cazul anarhiştilor ruşi şi al teroriştilor acţionînd în numele partidului socialist revoluţionar, evocaţi în exaltanta carte a lui Boris Savinkov - Ceea ce n-a fost - şi în mai slaba piesă Les Justes de Camus). Iar cei care poruncesc uciderile de la distanţă, din birouri (toate aparatele tiraniilor călcate pe model mafiotic), pe drept răspund la numele de ticăloşi.
Lion Feuchtvvanger dă definiţia partidului naţional-socialist: o vastă
organizaţie bine pusă la punct pentru aducerea la îndeplinire a crimelor hotărîte de ştabi - restul nu-i decît poezie.
- Dar pilda cea mai perfectă de adecvaţie între idei şi existenţă a dat-o convenţionalul Phillippe Le Bas.
în şedinţa din 9 Thermidor anul II, a Convenţiei naţionale, cînd au fost condamnaţi la moarte Robespierre, fratele lui, Couthon paraliticul şi Saint-Just, celălalt membru al Comitetului de salvare publică se afla la locul său pe una din băncile cele mai de sus ale amfiteatrului. Deşi robespierrist, are prieteni mulţi şi este unanim simpatizat pentru caracterul şi purtările lui amabile. Teroristul acesta e om de treabă în relaţiile personale! Dealtfel, mai mult din prietenie faţă
de Robespierre i-a adoptat politica, nu-i deloc fanatic şi extremist.
După votarea osîndei, Le Bas se ridică de pe locul lui cerînd să
împărtăşească soarta colegilor din Comitet. Vecinii îl trag de braţ, apoi de pulpanele hainei, făcîndu-i semn să tacă, în timp ce preşedintele şi ceilalţi deputaţi se fac că nu-1 aud. Dar Le Bas strigă tot mai tare. Vecinii îl ţin vîrtos de pulpane, îi acoperă glasul cu şt! şt!, adunarea nu-i dă ascultare, mîini prieteneşti îl apasă pe umeri să şadă.
Atunci Le Bas face gestul, gestul mmtuitor care-1 trece pentru totdeauna în rîndurile eroilor şi oamenilor vii ce n-au făcut degeaba umbră pămîntului: îşi scoate redingota lăsînd-o în mîinile binevoitoare şi se repede la tribună pentru a pretinde să fie trimis la eşafod.
N-au mai avut încotro.
Nu vreau s-o fac pe Dante, dar mai că aş pune mîna-n foc că Le Bas e în
paradis.
Argumente de text:
275
Domnul arată: Cine ţine la viaţa lui o va pierde, iar cine-şi pierde viaţa lui pentru Mine o va găsi (Mat. 10, 39) şi repetă: Cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; iar cine îşi va pierde viaţa Pentru Mine o va afla. (Mat. 16, 25) Tot astfel la Marcu 8, 25 şi Luca 9, 24: Căci cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; iar cine va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va scăpa; Cine va voi să-şi scape "viaţa o va pierde, iar cine-şi va pierde viaţa pentru Mine acela o va izbăvi.
Dar oare pentru El şi-a dat viaţa Le Bas? Desigur că nu. Simpatizant sau ba, se solidarizase cu asasinii şi fanaticii.
Numai că în afara textelor citate, se mai află unul, la Ioan 15, 13. Şi acesta i se aplică de minune. Domnul: „Mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca viaţa lui să şi-o pună pentru prietenii săi."' Pentru nespusa onoare de a fi exemplificat uri adevăr rostit de Cel ce este Adevărul - şi a-1 fi exemplificat pe calea regală a jertfirii bunului celui mai de preţ cu o încăpăţînare vie, înflăcărată, străină de orice şovăială - sunt convins că regicidul, complicele asasinilor, partizanul tiraniei s-a izbăvit.
- Poate că, sigur că dacă n-aş fi trecut prin închisoare, n-aş fi înţeles nici gestul lui Delescluze, nici pe al lui Le Bas.
Acum înţeleg şi nu mă pot gîndi la ceea ce au făcut aceşti doi oameni, pentru ale căror convingeri politice nu am decît repulsie, fără a mă înfiora şi a mi se face pielea de găină şi a fi cuprins de o admiraţie fără margini şi un respect egal cu veneraţia.
— Scenă din Spovedaniile unui pelerin rus:
Pelerinul ajunge la cocioaba în care locuieşte o pereche sărăcită: le-a ars casa, el şi-a pierdut un braţ, viaţa pentru ei nu mai e decît o ruină.
Soţii citesc Evanghelia sjîntului Ioan şi ea izbucneşte în plîns. Bărbatul îi înţelege amarul şi o consolează spunîndu-i că nenorocirile îi justifică pe deplin lacrimile.
Ea însă: Nu plîng din pricina nenorocirilor noastre, ci de bucurie, bucuria de a citi Evanghelia aceasta.
Desigur, desigur: nebunie curată. Contabilii şi raţionaliştii să-şi vadă de drum. Oamenii raţionali - care nu-s raţionalişti - pot însă încerca.
Jilava, 1961
Perioadă de înăsprire a regimului. Cîţi oameni admirabili în junii meu! Şi sfinţi, o mulţime de sfinţi! Şi parcă aşa s-ar cuveni să fie, acceptă cu simplicitate.
276
Suferinţa, ori de cîte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedeşte că
răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.
Braşov, August 1926
«
Am luat masa cu mama la Rothenbăchev: salată de cozi de raci, friptură de viţel de la rinichi, cremă de zahăr ars, bere Czell (mai dulce decît celelalte). Cînd plecăm, pe la două jumătate, căldura e în toi şi nu se vede nici o birjă. Dar suntem
