- geometriile ne-euclidiene; de vreme ce:
- „nu există semne" (pentru că pot fi interpretate, după cum arată Sartre);
- axiomele nu pot fi demonstrate;
- legile fizice n-au decît un caracter statistic şi probabilist;
- fiecare cercetător ştiinţific înainte de a-şi începe observaţiile trebuie să-şi calculeze „ecuaţia personală";
- intrăm în contact şi lucrăm numai cu aparenţe şi idoli (idolafori, theatri,
tribus, specusjP;
- limbajul nu este mijloc cert de comunicare, rezultă că singura cale ce ne rămîne deschisă este a liberei credinţe.
- Domnul, cu zarafii din curtea Templului, nu mai e blînd şi îngăduitor. Nu-i iartă, pentru că ei ştiu ce fac. Nesflrşita sa bunătate nu zăgăzuieşte atotînţelegerea Sa şi nu-L împiedică să procedeze lucid. Dacă întrupatul are toate însuşirile omului, o are desigur şi pe cea mai înaltă* dreapta socotinţă (cuvînt pe care prefer să-1 întrebuinţez mai degrabă decît pe cele de inteligenţă sau deşteptăciune, echivoce).
„Cind simţul moravurile se clatină, cin, minţile, atunci puterile oa, seacă.
Dar in familiile cunoaşterea măsurii legitime, şi din ele se ivesc
treptaţii şi
4 frica tulbură icnilor de o zi ■eclii trăieşte ■devorate fi ungurii noi ai dreptăţii. "
Emst Jiingcr
Cînd Claus Schenk von Stauffenberg - în jurul căruia e o pleiadă de paladini cu nume izvoditoare de legendă (Yorck von Wartenburg, Schvverin von Schwanenfeld, Adam von Trotz zu Stolz, Merz von Quirnheim, Axei von dem Bussche, Wessel Freiherr von Freytag-Loringhofen) - ia hotărîrea să-treacă la acţiune, el ştie ce-1 aşteaptă. Ştie că trebuie să făptuiască acum şi că va trece în istorie drept trădător. De nu va face însă ceea ce trebuie, va fi trădătorul propriei sale conştiinţe. Şi acest curaj - foarte rar - 1-a avut discipolul lui Ştefan George.
Poate că Stauffenberg a fost ultimul autentic aristocrat. Aristocrat: insul care 280
vrea să fie mai bun, care-şi cunoaşte mai multe datorii decît drepturi, care pentru nimic în lume nu şi-ar îngădui o nedelicateţe sau un gest de iritaţie faţă de unul mai mic decît el.
(Cavalerul buşido prinde un hoţ la el în casă şi-1 aruncă pe fereastră,
schilodindu-1; e sancţionat nu pentru răniri, ci fiindcă şi-a pierdut cumpătul.)
- Vreme de un ceas, Stauffenberg s-a putut crede stăpînul Germaniei şi cumpăna istoriei a şovăit. Europa s-ar fi putut să fie. Doar un ceas. Avea dreptate Marcel Proust: sunt oameni pentru care fericirea este o eroare.
— Marcel Jouhandeau despre vicii şi tărie:
„Mai bine să ai toate viciile din lume decît unul singur... Se poate totuşi să
n-ai decît un singur viciu şi să-ţi duci traiul cu el, numai să fii mai tare ca el.
Admiţînd că slăbiciunile noastre ne sunt date, ne putem da singuri tăria, care-i o strunire a slăbiciunilor noastre. Trebuie să fii întotdeauna mai tare decît tine însuţi, la drept vorbind nici n-ai vreo altă îndatorire morală. Tăria unui ins este pe măsura slăbiciunii sale. Nu e tare decît fiindcă e şi slab şi e mai tare decît slăbiciunea sa, şi cu cît e slăbiciunea mai mare cu atît e mai mare şi tăria, numai s-o domini, cît de puţin. Forţa morală, oricît de slabă ar fi, nu constă decît în a fi mai tare ca tine însuţi... Tăria morală a cuiva e pe măsura nevolniciilor sale; tăria mea morală e direct proporţională cu nevolnicia morală care mă pîndeşte."
minune
„Noi suntem minunea, faptul că existăm. Este mult mai extraordinar faptul că omul este imperfect decît acela că Dumnezeu este perfect. Noi suntem minunea, nu Dumnezeu." riscul divin
„Aşadar iadul nu-i o lucrare a lui Dumnezeu, ci a omului; iadul este riscul lui Dumnezeu, nu al omului."
Sunt în stare, de unul singur, să ridic în faţa lui Dumnezeu o împărăţie asupra căreia Dumnezeu n-are nici o putere: iadul.
Acolo unde sunt, acolo e o voinţă liberă şi acolo unde e libera mea voinţă, iadul absolut şi veşnic există virtual.
Ce emoţie, copil fiind, să descoperi că eşti un om inviolabil împotriva căruia pînă şi voinţa lui Dumnezeu nu poate să facă nimic...
M-ai dăruit pe mine însumi mie, ceea ce înseamnă că pot dispune de mine pe veci, chiar împotriva Ta...
Iadul este cea mai mare durere a lui Dumnezeu înainte de a fi a mea..."
prostie
281
„Dumnezeu este o relaţie, cea mai frumoasă relaţie, de care nu se poate să
voieşti a te lipsi fără a da dovadă de prostie.
Va să zică, lui Dumnezeu, căruia îi datorez propria şi absoluta mea suveranitate, i-aş tăgădui însăşi fiinţa, ca şi cum n-ar însemna să mă reneg mai mult şi-n primul rînd pe mine însumi." iad
„Iadul nu este altundeva decît în locul cel mai arzător al inimii lui Dumnezeu, în inima însăşi a Cerului. Iadul este gelozia lui Dumnezeu, ideea sa fixă, imboldul singurei sale dureri de neînţeles. Dacă mă pierde pe mine, nici îngerii nu-i sunt consolare."
- Manole împotriva lui Woodrow Wilson:
- Idealismul lui Wilson a produs numai nenorocire: în America, unde era cunoscut, n-a avut succes; nu i s-a ratificat tratatul, n-a fost reales. Congresul 1-a primit cu toată răceala. Succes a avut în Europa, unde se fotografia împreună cu doamna şi numeroşi prieteni, prin castele (ca Briand care juca golf cu
