De data aceasta, nu se supara. Ne asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate, si gândul lui e la via din judetul Prahova.
Dupa un ceas si cincisprezece tigari, d-l director ne daruieste fiecaruia media
"suficient".
-Magarilor!... Hai?
47
VII. CORIGENTA
10 iulie
S-a sfârsit scoala.
Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica. Am ramas corigent, pentru ca am vrut eu; sau, mai exact, nu am promovat, pentru ca nu am vrut.
Nu mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. Numai inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar, pentru ca citesc pâna noaptea târziu carti de stiinta.
Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc, nu-mi impun asta.
Dar ei nu au vrut sa înteleaga.
Totul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat. In cea din urma lectie, Vanciu ne-a spus:
- Cei care vor sa-si îndrepte notele, sa vina peste trei zile la orele doua dupa-amiaza, la liceu. Pot sa-si îndrepte orice nota, pentru ca îi întreb din materia fiecarui trimestru.
Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient". M-am ridicat pe o banca si am strigat catre clasa:
- în noaptea asta nu se doarme, baieti! Spuneam oricui voia sa ma asculte:
- Ma apuc sa învat la doua. Lucrez pâna la zece noaptea. Manânc, ma culc, ma scol la doua. Lucrez pâna mâine dimineata, apoi repet operatia de doua ori.
Astazi ispravesc trigonometria, mâine pâna la prânz învat din algebra combinatiile, binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Dupa-masa sfârsesc algebra. Poimâine repet. Raspoimâine ies Ia tabla cel dintâi si îl tâmpesc pe Vanciu. în trei zile învat ce n-am învatat un an si scap... Dupa aceea ma culc si dorm patruzeci de ore în sir, ca Champollion dupa ce a descifrat hieroglifele...
Eram entuziasmat si credeam. Când ma parasea, însa, entuziasmul, începeam sa ma îndoiesc. Dar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar.
Acasa, cum am ajuns, am împartasit hotarârea mea. Spuneam:
- Pâna mâine dau dracului trigonometria.
S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda. Cald, si mie îmi era somn. îmi spusei:
- Nu ma pot apuca deodata de matematici. Trebuie sa-mi obisnuiesc creierul. Si citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cu binomul lui Newton, nici cu triunghiul lui Pascal.
48
- Haide, îmi poruncii cu glas tare, când vazui ca se face trei: hârtie, creion, tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie.
Prudent, îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia: un volum din Auguste Comte, Istoria literaturilor romanice, voi. III, a lui Iorga, Sanctuaires d\'Orient de Schure, revistele, brosurile, si adunai tot ce-mi poruncii.
- Primele lectii nu sunt grele deloc, îmi marturisii cu jumatate de glas, ca sa-mi fac curaj. Sa începem cu liniile trigonometrice: sinusul si cosinusul.
Dar ma aflai citind prefata, în care dl. Tutuc reproducea un pasaj de d-l Bianu.
în pasajul acela, autorul afirma ca, cu toata inteligenta dumi-sale, socotita de profesori obtuza matematicei, cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-a parut delicioasa.
- Trebuie ca e, într-adevar, foarte interesanta trigonometria, îmi spuneam eu, fara convingere.
Dar de câte ori încercam sa citesc primul capitol, descopeream ori ca creionul nu e destul de ascutit, ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna, ca fereastra scârtâie, ca nu mi-am asezat comod picioarele, ca gulerul de la camasa ma supara, ca hârtia de pe masa e patata, ca praful de pe iconita n-a fost sters de la Duminica Tomii, ca s-a uscat cerneala în calimara, ca n-are sa-mi ajunga hârtia s.a.m.d.
Auzii ceasul trei si jumatate.
- Haide, domnule! ma rastii eu catre mine însumi.
Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelor câte o litera mare: A, B, C, D. Si îmi închipuii ca am un arc de treizeci si cinci de grade si unii extremitatea arcului cu centrul cercului. Dar observai ca obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade.
- Asta nu-i bun! rostii eu, bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc.
Asta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e 3 supra radical din minus 2, iar cosinusul 2 supra radical din 3.
Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul, cu un arc numai de treizeci si cinci de grade. Dar, când fu sa-l crestez cu doua diametre perpendiculare, luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrage atentia. Atunci mototolii hârtia si o zvârlii pe fereastra. Al treilea cerc era mai reusit, si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. Arcul era AB=35°, iar la centru pusei O, pentru ca asa se pune întotdeauna la centru.
Apoi am citit trei pagini fara sa ma opresc. Erau foarte bine scrise si foarte limpede, dar în mansarda era cald, si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi în Dumbrava Sibiului.
Pâna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o suta nouazeci si una. Aceasta, pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul rece; la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame 49
si m-am coborât sa manânc; la sase jumatate am citit o revista; la sapte mi-a fost sete, la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul, la sapte jumatate am devenit melancolic auzind ciripitul paserilor, la opt m-am socotit persecutat, la opt si un sfert am aprins lampa - cu toate ca nu era absoluta nevoie - la opt jumatate mi-am examinat fata în oglinda, la noua fara douazeci am luat niste însemnari psihologice pentru romanul meu, la noua fara zece m-am hotarât sa ma odihnesc putin ca sa nu ma surmenez, iar la noua fara cinci am fost chemat la masa.
Dupa masa am descifrat la pian foarte mult, ceea ce nu se mai întâmplase de câtiva ani. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda.
- Lasa, mi-am spus. Sa nu-mi obosesc ochii citind noaptea. Sa pun ceasul sa ma scoale la trei.
Am început sa ma dezbrac, fericit. Nu e prea devreme la trei?
Hotarâi: ma scol la patru.
Când ma îndreptam spre masa, sa sting lampa, m-am razgândit si am pus ceasul sa sune la cinci.
Si ceasul a sunat la cinci. Dar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat sa sune.
- Ia mai slabeste-ma, i-am spus pe jumatate adormit, ca si cum ceasul ar fi fost de vina daca a sunat la cinci. Si m-am întors pe partea cealalta...
- Bre, ai matematica!... Scoala-te!
- Ei, si ce e daca am matematica? Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe ea?
Si iar am adormit. Dar m-a lovit lumina diminetii în ochi si m-am desteptat. A început sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult decât trebuia. Am început sa ma ocarasc în gând cu glas tare.
