- Drumul?
- Weg! -Articolul...
- Der Weg? -Das!... magarule.
- Podoaba?
- Ss... raf?
- Cum Schraf? Podoaba!
- Stiu ca începe cu s, încercam eu sa-l îmbunez. Atunci ma ajuta:
- S... sm... sm...
- Schutnf? ezitam eu.
- Der Schmuck!, magarule.
- A sti!
- Wissen.
- Zi-l tot.
- Wissen, wust, gewusten.
- Cum face subjonctivul pasiv, persoana a IlI-a plural?
- La loc. Trei...
M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa.
Mama stia. O vestisera cinci prieteni, asigurând-o ca am sa promovez la toamna. Furtuna a trecut cu greu. Eu ma aparam, spunând ca sunt
"persecutat".
- Dar de ce te persecuta numai pe tine?
- Nu stiu... Asa, vor sa ma persecute.
Ne-am înteles sa-mi împart vacanta în doua: pâna în august voi fi liber, dupa aceea voi învata cu un meditator.
Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Nu avea decât saisprezece ani, juca înca nasturi, citea pe Nick Winter, dar învata la scoala evanghelica si, la Conservator, vioara.
- Cum merge, micule?
- Asculta-ma, Sami: astazi nu facem lectie. Mama pleaca la bunica. Mai bine mâncam înghetata.
- Ai tu bani?
- Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet.
- îmi ramân si mie douazeci de bani...
- Nu, lasa ca îti dau mai bine marci.
44
45
- Cât sa-i spunem ca costa un caiet?
- Cincizeci de bani.
- Si daca nu-mi da?
Sami era banuitor si destept. îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin cartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. Când începea ceasul lectiei, pentru ca asista si mama, Sami se arata sever.
- Micule, jermana îi dificila. Spuneam asta si la mama...
Pâna în septembrie, nu învatasem nimic. Dar au plecat nemtii si ministerul n-a mai cerut germana în clasa I gimnaziala. Scapasem.
De atunci, germana ma obsedeaza.
*
Acum, profesorul a ajuns director. Fata i s-a mai înasprit, glasul rasuna formidabil în fiecare dimineata si, când se înfurie, palmuieste elevii.
