- Asta asa e... Dar ce vrei? Trei ferestre: se face un curent de intra tot praful strazii... Canon întreg.
- Ce n-as da eu sa am o odaita ca a ta...
Dinu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var, rafturile saracacioase pe care stau înghesuite carti, cu o privire zâmbitoare si dornica. îsi trase haina.
- Nu-i nevoie sa ma conduci. Cunosc bine scara. Poti ramâne la Jurnalul unui om sucit. Succes si inspiratie.
Marin se porni pe râs din capul întunecat al scarii.
- Ha, ha, ha... Mai ales inspiratie... Vezi sa nu cazi.
Când intra în odaita luminata prietenesc, grai: "La lucru!" Dar era numai un cuvânt, cum le spunea de atâtea ori, ca sa-si dea curaj. Relua romanul francez.
Citi de câteva ori aceeasi fraza, fara s-o înteleaga. Gândul capitolului întâi din Jurnal îl persecuta. ŤJe la revetis pour la premiere...ť, dar cum am sa-ncep? La o serbare populara?... Ťfois une dimanche, connu...ť prea banal... într-o casa din vecini, sa-l roage sa declame... Ťcomme ilconvenait, puisque c \'etait un vtement neuft>. Ce sa declame? ŤOh! quandcejour-lâ...ť Mai bine în padure, el si ea...jour-laje parrus dans la cour du colege pendant la recrea...ť în padure, de
dimineata, în padure. Du-te dracului!"
Zvârli romanul pe masa si, deschizând înfiorat un caiet neînceput, se asternu sa scrie, cu o slova rasfirata si de nepriceput:
3*1
Cap. I
UN BAIAT SI O FATA I
- Cititi mult?
- Câteodata mai mult, câteodata mai putin.
- Dar, asa în mijlociu...
- Hm! Cam opt, noua ore pe zi.
- Opt, noua ore pe zi? -Da.
Fata îl privi uimita, ca pe un lucru rar. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca sunt oameni care citesc pâna la zece ore pe fiecare zi. Credea ca povestile acestea nu se petrec decât prin romane. Era, de altfel, o observatoare foarte slaba si niciodata "\'i si-ar fi putut H? seama ce se petrece în afara de mediul ei.
Baiatul pleca ochii în jos, înrosindu-se pâna în radacina urechilor. Apoi, ca sa se dezvinovateasca:
- Bine, dar nu citesc întruna. Mai scriu, mai lucrez la entomologie, mai traduc...
Apoi, am colectie de pietre, ierbar... ma ocup si cu chimia.
Vorbea repede, neluându-si ochii din vârful sandalelor, ca si cum s-ar fi lepadat de o greseala faptuita în nestiinta.
Fata îi privea mereu, Iunecându-si ochii pe fata arsa de soare si patata cu cosi stârpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor, care din orisice neam si-ar trage viata si în orisice mediu si-ar trai zilele, în fundul sufletelor lor, doresc întotdeauna sa placa.
Radu Giurgea era entomolog si, dupa cum marturisea el însusi, avea mare ciuda pe oamenii care îsi pierdeau timpul cu dragostele. Umbla întotdeauna cu nasturii tunicii descheieti, cu chipiul prafuit si ghetele nefacute, si aceasta numai din neglijenta si dispret pentru eleganta caraghioasa pe care o trâmbitau "aristocratii" clasei. Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie.
Era ceva involuntar, care-i napadea sufletul numai când privea fapta în sine, ceea ce se întâmpla foarte rar, caci Radu nu era mai niciodata cu gândul la lucrurile privite. Si cu toate acestea se necajea întotdeauna din pricina cosurilor acelea mici de pe barbie, care-i întunecau frumusetea în ochii fetelor.
Caci Radu Giurgea, ca orisice adolescent înclinat spre visare, se socotea frumos. Dar aceasta frumusete era un drept al sau, de care numai închipuirea-i se putea servi, si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dar dumnezeiesc l-ar putea întrebuinta, cu succes, în viata de toate zilele.
înca, în rarele lui iesiri prin lume, i se parea ca, cu cât se apropie de pamânt, -
pe unde nu-l duceau gândurile? —, cu atât îi scade minunata frumusete.
O! si nu era frumos deloc baiatul!
închipuiti-va un copilandru înalt si desirat, adus putin din umeri, cu capul mare si acoperit cu un par rar si galbejit, fruntea colturoasa, ochii mici si miopi, fata smeada si cu un nas lung si ascutit, care-i dadea un aer de paiata melancolica.
îmbracati acest trup schitat fugar cu o haina din acelea pe care burghezii le recomanda de purtat "la tara", cu niste pantaloni largi, plini de praful musuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pânda, cu niste sandale iarasi bune de purtat "pe munte", puneti pe cap o sapca cu cozorocul reînnoit de patru ori, si aveti portretul în creion al tovarasului domnisoarei Aura. De-ar fi sa-l facem în culori, ar trebui sa scriem câteva pagini, caci Radu, ca un adevarat naturalist si visator ce era, nu stia niciodata cu ce era îmbracat. Poate în gândurile sale se creHea neîmbracat defH caci nu se sfia nio\'nrlata sa se culce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gânganie ciudata care
plutea pe apa pârâului si iarasi îi venea foarte lesne sa se trânteasca pe toate gramezile de lut proaspat, pregatindu-se sa întârzie acolo ore întregi ca sa-si întregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. Din aceste cauze, vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit, atât în privinta structurii subrede a tesaturilor, cât si esteticei coloritului.
Dar fiti siguri ca Radu nu stia nimic.
- Orisicât, vorbi fata, jucându-se cu un fir de paius ce i se prinsese de rochie, e mult.
- ...De!
Apoi tacura. Tânarul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de care colegii sai se rusinau. Umblând tot timpul dupa insecte sau pierzându-si noptile în lectura unor carti tiparite parca anume ca sa înspaimânte pe amatorii de literatura usoara, - carti care, cu toata eruditia lor, nu-l învatau niciodata cum se vorbeste cu fetele -, Radu avea toarte putine de spus în fata ochilor adumbriti sau uniformelor cu rochie scurta. îl zapacea privirea lor ca fundul unei prapastii, iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut într-însele, de care el, cercetatorul faptelor celor mai cunoscute, se înspaimânta. E ciudat obiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra în raza cunostintelor lor. Si pe el, Radu Giurgea, cât de mult îl atragea necunoscutul, cu toata groaza întunericului lui... Dar nu stia care necunoscut. Sunt mai multe, era sigur el ca sunt mai multe, si lui numai unul singur îi placea. Dar pe acela unde sa-l gaseasca? în insecte? Apoi le-au studiat savantii pâna în vârful aripilor, si n-a mai ramas mustata de tântar nereprodusa în cei putin o duzina de manuale. Ce o sa mai descopere si el?... Si era atât de 312
313
trist când se gândea la lucrul acesta... Dar de femei avea mereu teama, si mai ales de fete.
De altfel, Radu îsi însemnase pe hârtie schema întregii lui vieti, si, dupa cum era de asteptat, nici un rând nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile.
Neaplicând niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregatea s-o duca, pasemite pentru ca nu-i pricepea înca însemnatatea, numea cu un singur cuvânt pe toate reprezentantele sexului frumos, "femele". Si într-adevar ca, în ochii lui, femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli. Asa cum o cunoscuse din romane, ea nu cerea decât bani si iar bani, si în cel mai bun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le întelegea, si ale caror urmari, sfâsietoare pentru altii, i se pareau ridicole. Si v-as putea aduce ca exemplu cele câteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu însemnari pe margine: "nu e adevarat!", "stupid", "minte" etc. si puzderia de semne de întrebare presarate mai la fiecare fraza.
TVprinzându-si apH>i mintea si obiceiurile, era foarte naturi ns nce-la care clasifica cu atâta usurinta toate speciile de himenoptere din Valea Larga sa ramâna completamente dezarmat în fata unei viespi tinere, careia nu-i crescuse înca acul. Si de aceea, mutra lui zapacita si ochii care parca tot cautau o cararuie pe unde sa se piarda în tufis înfaptuiau mare bucurie în sufletul fetei.
Trebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru fetele acelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" decât o convorbire între patra ochi cu un baiat prostut, care se înroseste pâna la radacina parului. Si Radu era unul dintre aceia.
Vazându-l ca tace, fata întoarse discret ochii, apoi, parca aducându-si aminte de ceva, îl apuca de brat. Radu se îngalbeni.
- Uite, zise ea, luminându-se de zâmbet... am uitat sa ma recomand... Aura,
Aurora Onciu, si daca doriti si vârsta, clasa a sasea, faceti socoteala!
Si recomandatia aceasta avea darul sa stârneasca adevarat belsug de râs asupra domnisoarei Aurora Onciu.
Radu zâmbea cu inima strânsa si tot întrebându-se:
- Ce tot are fata asta de râde?...
-Marin! Marin! ...\'amasa!
