La tante Julie,
Latante Sophie,
La tante Melanie
Et l'oncle Leon... (1)
― Ah! Papa! Iar ai greşit! îl dojeni Olguţa zburlindu-i părul cu podul palmei.
Domnul Deleanu, aplecat peste umărul Olguţei, asupra pupitrului descifra, cu glas de bariton răguşit, şansoneta adusă de la Bucureşti o dată cu răguşeala.
Olguţa îl acompania la pian.
― Vezi, papa, tu cînţi: si-sol-mi-do ― în loc să cînţi: si-la-si-do. Ascultă-mă pe mine.
Începu din nou, şuierînd melodia şi bătînd tactul cu piciorul. Domnul Deleanu fredona cu buzele închise, dînd din cap.
― Ei, papa, iar?! Ce-are să spuie mama?
Domnul Deleanu îşi luă o figură de şcolar prins cu lecţia neînvăţată.
― De ce greşeşti tu, papa, tocmai la lòncle Leon?
― Mare mister! se încruntă domnul Deleanu. Eu cred că tante Melanie îmi pune piedică!
Olguţa bufni de rîs.
1 Mătuşa Julie, / Mătuşa Sophie, / Mătuşa Melanie / Şi unchiul Leon (fr.).
― Vai, papa! Dac-ai şti tu cine-i tante Melanie, n-ai spune una ca asta!
― Da tu de unde-o cunoşti?
― Aşa!... Mi-o închipui eu... Ştii, papa, are ochelari pe vîrful nasului şi se uită
pe deasupra lor, o invocă Olguţa, sculptînd-o cu degetele în aer.
― Şi ce mai are?
― Aa! Un neg... un neg păros deasupra buzei! Şi-i slabă ca un ţîr...
― ...Cu ochelari, adaugă domnul Deleanu.
― Stai, papa! Are musteţi!
― I-auzi!
― Zău, papa! Mă jur! Cînd mănîncă ouă fierte îi rămîne gălbenuş pe musteţi.
Asta-i greţos! Vai, ce urîtă-i!... Papa, tante Melanie e nevasta lui oncle Leon, săracul de el.
― Ce-ţi spuneam eu! Vrea să divorţeze şi m-a angajat pe mine avocat.
― Nu primi, papa. Oncle Leon are dreptate. Tante Melanie e o zgripţuroaieă.
Ea îl persecută.
― Ce-i de făcut?
― S-o persecutăm şi noi pe ea.
― Atunci hai să mai cîntăm odată.
― Hai.
Şi din nou, glasul de soprană şi cel de bariton silabisiră pomelnicul ritmat al tantelor.
Dimineaţa intra pe ferestre ca un viscol de polen, aurind sclipitor covoare şi oglinzi. Monica şedea pe divan lîngă sobă, ţinînd pe genunchi o carte din
"Bibliothèque rose".
― Săraca Olguţa! oftă ea adînc din cap.
Din întîmplare, Monica aflase adevărata pricină a contramandării plecării la Iaşi, dar făgăduise doamnei Deleanu să nu spuie nimic Olguţei.
... Et l'oncle Leon.
― Bravo, papa!
