Tăcere gîtuită.
Uşa se deschise. Doamna Deleanu intră cu o prefăcută însufleţire.
1 Sînt numai urechi (fr.).
― O veste bună: o scrisoare de la Dănuţ.
― Ia să văd, sări Olguţa.
― Haidem la masă... Ei, cum vă-mpăcaţi? întrebă doamna Deleanu pe doctor.
― Admirabil! Ne tachinăm deja. Ştiţi: "Qui s'aime se taquine(1)l".
Domnul Deleanu îşi muşcă musteaţa, strănutînd.
Din plicul deschis se revărsă pe farfuria doamnei Deleanu un teanc de fotografii.
― Dănuţ! Uite: Dănuţ! se bucură doamna Deleanu.
― Ia să vedem, mamă.
― Tuns! se-ntristă doamna Deleanu, privind cu de-amănuntul fotografia proaspătului licean.
Singur doctorul îşi mînca omleta cu brînză şi verdeţuri.
― Mamă, uite: scrie ceva pe dos.
― "Pentru Monica de la Dănuţ", ceti doamna Deleanu slova caligrafică...
Poftim, Monica.
Zugrumată de emoţie, Monica şi luă fotografia fără s-o privească, o aşeză pe genunchi pipăind-o cu degetele, înghiţi, şi-şi trecu şervetul peste obrajii aprinşi.
― "Pentru papa de la Dănuţ".
― Hei! Ca o ridiche! Căpăţînosul tatei!
― Asta-i pentru mine. "Pentru Olguţa de la Dănuţ."
― Mamă, da aceea pentru cine-i?
― "Pentru moş Gheorghe..." ceti repede, oprindu-se prea tîrziu, doamna Deleanu.
― Bravo, Dănuţ! jubilă Olguţa. Eu i-o duc lui moş Gheorghe.
Toţi se posomorîră. Numai doctorul zîmbi, clipind cu înţeles cătră doamna Deleanu.
― Staţi, mă rog, interveni el mestecînd. Daţi-mi şi mie o fotografie. Nu-s eu prietenul juneţii?
1 Cine se iubeşte se tachinează (fr.).
― Poftim omletă, ripostă crunt Olguţa îndesînd farfuria înspre el.
― Chiar aşa. Hai să mîncăm, se scutură doamna Deleanu.
― Ce scrie, mamă? Ceteşte scrisoarea.
― "Dragă mamă, mi-e foarte dor de voi toţi, de moş Gheorghe şi de Ali"...
O pauză lungă.
― Lasă, Alice. Ceteşte fiecare după masă.
Dacă n-ar fi fost doctorul la dejun, omleta s-ar fi întors aşa cum venise, fără
ca bucătăreasa să se mire.
― Mamă, eu mă duc la moş Gheorghe să-i duc fotografia, anunţă Olguţa urmărind cu o privire cruntă pe doctorul care intra în salon.
― Lasă, mai tîrziu, Olguţa. Moş Gheorghe-i dus la pădure. Mergi cu tata cînd s-o întoarce.
― Mergi şi tu, papa?
― Nu ţi-am promis? Îi facem noi doi o vizită!
― Şi ne dăm în scrînciob?
― Vai!
