Călători din nou cu femeia roşie... Hotel "Binder", camera 13...

Telegramă

Mihai Balmuş

Popa Nan 24

Bucureşti

"Ajuns bine. Detalii poştă. Sărutări. Mircea."

Vîrîse suta în buzunarul surtucului: cel drept. O simţea mototolită, umezită în mîna lui. Totuşi, nu aruncase pe fereastră economiile mamei lui.

Unde era surtucul?

Aprinse o lumînare, ieşind afară, cu ea în mînă.

Bătu la uşa lui Dan. Nici un răspuns. O întredeschise; întuneric.

― Dormi?

Patul gol !

― ...?!

Porni spre bucătărie.

― Gheorghiţă!... Gheorghiţă!

― Ci vrei mata, conaşule? îl întrebă Sevastiţa ieşind din bucătărie.

― Îl caut pe Gheorghiţă.

― Hă-hăăă! Di cînd o plecat! Sî fie el sănătos!

― Unde?

― Parcî mata nu ştii?!

― Nu ştiu, fetiţo!

― Eeee!... O înhămat la bihuncă şi s-o dus cu conaşu nostru...

Sevastiţa zîmbea cu înţeles: obraz rumen în tulpanul alb, sîni goi în aspra cămeşă ţărănească.

― Da tu nu ştii, fetiţo, unde mi-a pus surtucul?

― A matali-i?

― Care?

― Unu griu la color, ţuvil.

― Da, da, acela-i.

― Pui l-o dus la călcat la spălătorie.

― Poţi să mi-l aduci?

― Iaca-ndatî! Se codi o clipă, cu bărbia-n piept, sprîncenată. În odaie?

― ...în odaie.

Suflată dinadins de buzele lui Mircea, lumînarea-i fumega în mînă; cu cealaltă

o apucă pe Sevastiţa de bărbie...

Plecă spre odaie, bîjbîind prin întuneric, fără umbră.

*

În bucătărie, cîţiva tăciuni aruncau lumini roşii din gura sobei. Anica îşi aprinse ţigara şi sorbi restul de cafea rămasă în ibricul babei, care plecase la culcare.

― Unde-ai fost?

― Ei, undi! mormăi Sevastiţa, îndreptindu-şi cămeşa. La boieri...

― Sevastiţooo! răsună o chemare în şoaptă sonoră.

― Iaca! oftă Sevastiţa către Anica.

― Sevastiţo!

Puiu, în cămeşă de noapte, pelerină şi papuci, îşi vîrise capul pe fereastră.

― Unde eşti Sevastiţo?

― Da ci mai vrei?

― Nu mi-ai pus apă de băut.

― Ei, nu ţ-am pus! Ţ-am pus.

― Atunci o băut-o fetele. Adă-mi apă.

Anica zîmbea. Sevastiţa, posacă, privea cărbunii.

― Să ştii că fac scandal dacă nu-mi aduci! Ţi-arăt eu ţie.