nu vii, eu spun tot lui tante Alice şi Monicăi. Prea îşi face de cap Rodica!
Îţi sărut mîna şi te rog să vii iute,
Puiu."
A doua zi, Puiu, sculat de la patru dimineaţa, încălecă pe Titi-Binghi ― calul mărunţel, pe care i-l dăruise Olguţa ― şi porni spre gară în galop, ca să nu scape trenul de Iaşi, scrisoarea fulminantă, care trebuia s-o aducă pe Olguţa la Medeleni.
*
Trecuseră patru zile de la expedierea scrisorii lui Puiu. Olguţa nu da nici un semn de viaţă.
Două zile în şir, de dimineaţă pînă seara, Puiu, călare pe Titi-Binghi, străjuise pe şosea, dincolo de sat, cu speranţa că el va fi cel dintîi care va da ochii cu Olguţa.
Ieşea pe poartă în galop victorios; la prînz se întorcea în trap resemnat. După dejun, înfruntînd arşiţa, pornea tot în galop. Seara se întorcea la pas, cu dîrlogii moi şi spinarea jalnică.
A treia zi după amiază se împăcase într-un chip de ajuns de original cu Rodica, reluînd raporturile sportive şi pe celelalte. De altfel, întîiul pas tot Rodica îl făcuse.
Rodica aflase, în sfîrşit, cine-i făcuse dezordinea impertinentă din odaie. La început se temuse de o venire intempestivă de-a Olguţei: stilul arhitecturii de pe patul ei era parcă al Olguţei. Se liniştise însă, nevăzînd-o pe Olguţa la Medeleni. Pe deasupra, Puiu, îi mărturisise ricanînd.
― Ce-ai căutat noaptea la mine, Puiule?
― Da tu ce căutai noaptea la Dan?
― Eu, mincinosule?!
― Tu, mincinoaso!
― Nu ţi-e ruşine să invenţi?
― Da ţie?
― Spune, ce căutai la mine?
― Spune şi tu ce căutai la Dan!
― Numai prostii îţi închipui! Şedeam de vorbă...
― Şi eu aveam gust să "stau de vorbă" cu tine!
― Noaptea, în odaia mea?! Ha-ha!
― N-ai decît să vii în odaia mea !
― Să crezi tu!
― Eu sînt sigur cînd spun afirmase Puiu cu gest şi mimică de-a Olguţei.
― Obraznicule!
― Lasă, lasă! Am s-o întreb eu pe Monica dacă-i frumos ca o fată să sară
noaptea pe geam şi să se ducă în odaia băieţilor?
― Puiu! se încruntase Rodica.
― Da! Am să-i spun. Mie nu mi-e frică de nimic!
― Puiu! se răstise Rodica, bătînd din picior.
― Nu mă sperii! Am să te fac de rîs!
― Spune, dacă-ţi dă mîna Are să te-ntrebe ce căutai noaptea în odaia mea?
― Am să-i spun că tu m-ai poftit!
― Îndrăzneşte!
― Am sa-i spun şi ce cărţi ai tu în cufăr!
― Puiu!
― Da! Am să te fac de rîs!
― Să te văd. Am să-i spun şi eu Olguţei cine eşti!
― Rodica!
― Da, da! Am să-i spun cum te-am prins spionînd la duş!
