fruntea în pămînt.

― Aha!... Vra să zică, voi vă jucaţi în bunghi în loc să faceţi treabă.

― Cîţi bunghi aveţi?

― Eu n-am; m-o prădat! se răsti Pătru la Ionică, răguşind deodată.

― Cîţi bunghi ai tu?

― Parcă-am numărat?!

― Măi Pătrule, da tu cîţi bunghi ai avut?

― El ştie, că m-o prădat!

― Scoate bunghii!

Ionică întoarse capul înspre poartă, gata s-o ia la fugă.

― Fă cum porunceşte duduiţa, măi Ionică. Asta-i stăpîna ta, îl sfătui moş

Gheorghe.

Ionică oftă din greu, săltă din umeri subţiindu-şi mijlocul încins cu brîu roş

şi scoase o legăturică plină de noduri şi sunătoare de bumbi, ca un chimiraş

copilăresc.

― Mai mulţi n-am!

― Dă-i încoace!

Fruntea lui Ionică îmbătrîni...

― Monica, ia deznoadă tu...

Ochii lui Ionică n-o slăbeau pe Monica. Cu fiecare nod desfăcut, pumnii lui Ionică se strîngeau mai tare fără folos pentru nodurile batistei şi cele din gît...

Pătru se dădu mai la o parte.

― Hă... hă... hhh! Hă... hă... hhh! începu din nou frăţiorul lui Pătru.

― Moş Gheorghe, mai dă-i o pară... dă-i două să tacă ― auzi tu?

Monica întinse Olguţei, în palmele alăturate, legătura desfăcută, cu bumbii tărcaţi.

― Monica, du-te-n casă şi împarte-i în două.

― N-o lăsa, moş Gheorghe, strigară într-un glas băieţii gata să se repeadă

după Monica.

― Ia!

Olguţa se ridică în picioare, privindu-i de sus.

― Vra să zică moş Gheorghe v-a dat bunghii...

― Nouă ni i-o dat, se scuturară ei.

― Vouă, vouă! Da de ce vi i-a dat?...

― Ca să ne giucăm noi! se bătură ei peste piept.

― Şi voi aşa aţi făcut?

― Da cum?

― Da cum?... Eu m-am bătut, sau voi? Ia să văd...

Călcîile goale ale lui Ionică sfredeleau pămîntul... Degetul cel mare de la piciorul lui Pătru se ridică în sus, nedumerit.

― Vra să zică, în loc să vă jucaţi cu bunghii lui moş Gheorghe, voi v-aţi prădat.

― El m-o prădat!

― Îs bunghii mei! Zi măi, ci stai!

― M-ai prădat.

― Ei, acuma vorbesc eu... Vra să zică v-aţi prădat şi v-aţi bătut... Şi moş

Gheorghe, fiindcă nu l-aţi ascultat, vă ia înapoi bunghii. Aşa-i, moş Gheorghe?

Privit din trei părţi, moş Gheorghe clipi.

― Dă! oftă el cu ochii la Olguţa.

― Acuma să vă văd!

Pătru oftă. Ionică se scărpină după ceafă.

― Vra să zică aţi tăcut. Bine. Acuma să vorbesc eu... În ce clasă eşti tu,

Pătru?

― Parcă eu mai ştiu!