― Toate le ştie duduiţa moşului.

― Moş Gheorghe, ce s-aude?

― Ia nişte copii... S-o încăierat. Copii, dă!

― Se bat, moş Gheorghe?

― Ei! Se hîrjonesc ei aşa.

Olguţa sări drept în picioare, privi şi se repezi la poartă.

― Ce-l baţi, măi, nu ţi-i ruşine?

Mai năltuţi decît Olguţa, cei doi băieţi de ţăran se băteau cu destoinicie pe tăcute, icnind numai.

Alături de ei însă, un copilaş mărunt, în cămeşuică, ţipa şi se văicăra ca un lăutar tocmit pentru bătaia celorlalţi.

― Şi tu, ce ţipi?

Cel mic amuţi, trecîndu-şi dosul palmei peste nas.

― Acuşi v-arăt eu vouă! De ce vă bateţi?

Amîndoi băieţaşii îndreptară o căutătură cruntă spre Olguţa, ca doi tăuraşi în faţa muletei toreadorului.

― Măi, da voi n-aveţi gură ― cînd vă-ntreabă duduiţa? interveni moş

Gheorghe.

― Ia l-am găbjit!

― L-am trîntit oleacă!

― Cum îţi zice ţie?

― Ionică.

― Şi ţie?

― Pătru.

― Şi tu de ce plîngeai? se înturnă Olguţa cătră cel mărunt.

― El îi frati-meu, lămuri, tot mohorît, Pătru.

― Şi ce i-aţi făcut?

― Olguţa, spune să-i şteargă nasul. Uite ce ochi frumoşi are, şopti Monica, arătînd doi ochi albaştri şi un năsuc tare necăjit.

― Auzi măi, şterge nasu lui frati-tău!

― Da di ci?

― Da di ci-i frati-tău? se îmbufnă Olguţa, îngînîndu-l.

Cămeşuica celui mic, devenind batistă, descoperi o goliciune pîntecoasă...

― Măi broscoiule, să nu mai plîngi! Şi voi veniţi cu mine.

― Parcă am făcut ceva! se înspăimîntară băieţii, codindu-se în faţa porţii şi-a poruncii.

― Hai-hai! cînd spune duduiţa!

Moş Gheorghe îi luă de după gît pe fiecare, cu blîndeţă, aducîndu-i înăuntru.

Monica după ei, de mînă cu cel mic. Se opriră cu toţii în faţa prispei, Olguţa, aşezată turceşte pe lăicer, se încruntă şi vorbi apăsat.

― Moş Gheorghe, acuma lasă-i cu mine.

Moş Gheorghe îi slobozi, împingîndu-i binişor spre Olguţa. Cel mic începu să

ţipe .

― Tu să taci odată! Monica, dă-i o pară... Acuma să vă judec pe voi.

Băieţii plecară capetele, încrucişînd, în treacăt, priviri dîrze. Mai mult decît toţi, moş Gheorghe zîmbea în mustăţile albe.

― Cine-a sărit întîi la bătaie?

― Măi Pătru, tu ai sărit, îl ţinti Olguţa.

― Parcă numai eu!

― Spune de ce ai sărit la bătaie?

― Să spună el!

― Ba tu să spui, că pe tine te-am întrebat.

― M-o făcut ,,porcule", mormăi Pătru cu pumnii strînşi.

― Da tu di ci m-ai făcut jidan? izbucni Ionică.

― Fiindcă m-ai prădat de bunghi!

― De unde-aţi furat voi bunghi? se oţărî Olguţa.

Pătru să uită la Ionică. Ionică-l măsură pe Pătru... Amîndouă capetele se îndreptară spre moş Gheorghe... Moş Gheorghe întîlni ochii Olguţei şi plecă