— Herr Hitler spune că evreii sunt cei care ucid femeile.

— Herr Hitler are un băț înfipt în fund.

Joachim zâmbi.

— E adevărat, dar poate că are dreptate.

— Nu trebuie să crezi nimic din ce spun naziștii. Sunt niște îngâmfați și niște mincinoși. Și când nu mint, deformează lucrurile. Hitler este un om cu mintea tulbure.

— Poate fiindcă a fost împușcat în război.

— Și presupun că dă vina pe evrei și pentru asta?

Joachim ezită o clipă.

— Spune că au fost trădători printre soldați.

VP - 222

Berg se uită uimit la fiul lui.

— De când știi atâtea despre Hitler?

Băiatul privi în altă parte.

— Vin oameni la școală care ne țin discursuri.

— Ah, da, spuse Berg. Cei care vă întreabă ce ziare citesc părinții voștri?

— Vin și de la Social-Democrați.

— Și ce le spui tu naziștilor când te întreabă ce ziare citesc părinții?

— Le spun că citim de toate… că tata e deschis la minte. Berg încuviință

din cap.

— Cred că e un răspuns bun. Și ce răspund naziștii?

— Că uneori o minte poate fi atât de deschisă încât creierul iese afară.

Berg nu se putu abține să nu izbucnească în râs.

— Da, era de așteptat.

Joachim rămase serios.

— Mă deranjează… că naziștii râd de oricine nu este de acord cu ei.

Uneori îmi exprim părerea. Făcu o pauză.

— Dar alteori nu.

O povară atât de uriașă pentru un băiat atât de fraged. În ce vremuri trăim! Berg zâmbi cu căldură.

— A fi deștept, Joachim, înseamnă și a ști când să-ți ții gura.

— Dar a fi deștept nu e același lucru cu a face ce e drept.

— Toți facem compromisuri, fiule.

— Tu nu faci.

— Ba bineînțeles că fac și eu. Îmi este mai ușor să-ți dau ție sfaturi decât să le urmez eu.

— Nu cred asta sub nicio formă.

Vorbea cu atâta admirație încât lui Berg i se umeziră ochii.

— Mulțumesc, Joachim. O să-mi amintesc de încrederea ta în mine data viitoare când integritatea mea va fi în joc.

Ridică buretele și își coborî vocea când spuse minciuna.

— Și nu-ți face griji câtuși de puțin în legătură cu acest nebun. Suntem foarte aproape de arestarea lui. Dar nu trebuie să spui nimănui pentru că

este un secret.

— Tati, probabil știe că ești pe urmele lui.

Berg ridică din umeri. Băiatul adăugă:

— De unde știi că nu-ți va face vreun rău înainte să-l arestezi?

— Deoarece…

Berg rămase descumpănit de întrebare.

— Pentru că lucrurile nu merg astfel.

— Cum adică?

VP - 223

— Păi…

Începu să frece o farfurie, sperând să se elibereze de furie.

— De-aia.