DOUĂZECI ȘI ȘAPTE
Volker ar fi vrut să-l dea afară pe dobitoc. Dar ar fi fost o greșeală să
cedeze acestui impuls. Mai întâi pentru că nu ar mai fi avut pe cine să dea vina dacă aceste crime supărătoare rămâneau nerezolvate. Nu, deocamdată
trebuia să-și păstreze calmul. Când va fi descoperit ucigașul-fantomă, atunci se va ocupa el de Axel. Fără să-și ridice privirea, spuse:
— Ei bine, ce doriți să spuneți, Profesor Kolb, dar nu de față cu Kalmer și Messersmit?
— Foarte bine, Herr Kommissar!
Profesorul bătu cu bastonul în podea ca să dea greutate cuvintelor.
— Mi-ați ghicit intenția. Pot să vă întreb acum dacă știți ceva despre Cercul de Psihologie de Miercuri – gruparea care a fost cunoscută apoi sub numele de Societatea Psihanalitică din Viena?
Volker se încruntă.
— Nu știu nimic despre psihanaliză. Nici nu urmăresc nimic legat de negriciosul acela de doctor evreu austriac.
— Ah, ar trebui s-o faceți, Herr Kommissar. Teoriile lui sunt legate de subconștient, de reacțiile cele mai intime ale minții. Sunt sigur că profesorul Freud ar avea multe de spus despre inamicul nostru.
— Ca de exemplu? întrebă Berg.
— Este un bărbat care simte plăcere sexuală violând femeile, ja?
— Cred că e evident, aprobă Volker.
— Și mai important, Herr Kommissar, simte o mai mare satisfacție sexuală ucigându-le. E plin de Lustmord.
Expresia lui Volker era sceptică.
VP - 172
— De ce să nu fie vorba despre un om care ucide principalul martor împotriva lui? Dacă femeia e moartă, nu-l mai poate acuza de viol. Mai mult, Marlena Druer nu a fost atacată. Și apoi, nu știm sigur dacă Anna Gross a fost violată. Ar fi putut face sex de bunăvoie. Nu, nu cred că aveți deloc dreptate.
— Herr Kommissar, niciuna din ele nu a fost strangulată de bunăvoie. Iar Regina Gottlieb s-a luptat cu cel care a atacat-o. Și chiar dacă nu e vorba de viol, acest fapt îmi întărește convingerea. Sexul nu i-a oferit o satisfacție suficientă. Nelegiuitul a trebuit să ucidă. Mai mult, a colecționat obiecte aparținând victimelor – un ciorap de mătase, un pantof, o cizmă. E cu siguranță cineva care a trăit o traumă în faza anală a dezvoltării sale, după
cum o dovedește incapacitatea lui de a renunța. Este în mod evident rezultatul unei lipse a grijii materne. Dacă asociezi o mamă care-și respinge copilul cu un eveniment traumatizant, rezultatele sunt devastatoare.
Înainte ca Volker să obiecteze, Berg interveni.
— Ce fel de eveniment traumatizant?
— Primul lucru care îmi vine în minte este că a luptat în Marele Război.
— Cu toții am fost soldați, spuse Volker. Dacă ucizi în luptă nu devii automat ucigaș.
— Exact ceea ce spun, Herr Kommissar.
Kolb ridică degetul.
— Majoritatea facem deosebirea între a ucide în luptă și a ucide în general. O altă posibilitate ar fi ca omul să nu fi participat la Marele Război, fie pentru că era prea tânăr, fie pentru că era infirm, ceea ce l-a făcut să se simtă inferior ca bărbat. Dar nici aceste lucruri n-ar fi fost suficiente pentru a face din el un ucigaș. Combinația dintre infirmitate și o mamă denaturată l-a transformat în ucigaș. Ja, acest om o urăște pe mama lui pentru ceea ce i-a făcut.
Urmă o tăcere lungă. În cele din urmă, Volker spuse:
— Vorbiți serios, Herr Profesor?
— Vorbesc foarte serios. Se poate ca mama acestui om să fi fost foarte seducătoare. Sau poate că a fost rece și l-a respins. Oricare ar fi fost problema, avem, meine Herren, un exemplu clar, perfect, de destrudo. Nu ucide la întâmplare. Ucide femei tinere. De fiecare dată când acest monstru ucide o femeie, în mintea lui își ucide mama.
Berg înregistră cuvintele lui Kolb, dar le găsi dezgustătoare.
— De ce toate aceste substituiri, Herr Profesor? De ce nu-și ucide pur și simplu mama?
— Inspektor, tocmai ați pus punctul pe i. Nu-și ucide mama deoarece dorința de a o ucide este ascunsă adânc în subconștientul lui. Nici măcar nu-și dă seama de ea. Așa că ucide alte femei, vărsându-și ura asupra lor.
VP - 173
— Și nu se simte vinovat că ucide aceste femei?
Kolb ridică din umeri.
— Ba poate că da. Dar chiar dacă se simte vinovat, asta nu ajută la nimic.
Are obsesia crimei.
— Sincer, Herr Profesor, îl ironiză Volker, nu puteați să spuneți că omul le-a ucis pe aceste femei ca să le violeze… sau… ca să le jefuiască? Femeile pe care le-a ucis erau bogate.
— Regina Gottlieb nu era bogată.
