— Aș dori să vă întreb unde vă aflați în noaptea crimei.
Bărbatul cel înalt zâmbi.
— Și care este scopul acestei întrebări? Credeți că aș încălca legea ca să
ucid un șobolan? Deși nu cred c-ar trebui să existe vreo lege împotriva uciderii șobolanilor.
— Vă cer cu respect să răspundeți la întrebare.
— Am fost acasă.
— Toată noaptea?
— Da, toată noaptea. Altceva?
VP - 184
— Da, Herr Schoennacht, mai e și altceva. Dacă-mi permiteți. Ați stat acasă toată noaptea. Există cineva care poate confirma aceasta?
— Soția mea, desigur, spuse și privirea îi deveni tăioasă. Valetul.
— Aș dori să vorbesc cu amândoi.
— Nu am nimic împotrivă să vorbiți cu Helmut, dar va trebui să reveniți.
Este foarte ocupat chiar acum cu împachetatul hainelor necesare pentru o perioadă de trei săptămâni, cât va dura călătoria mea de afaceri la Paris și la New York. O adevărată corvoadă.
— Și ce afacere necesită o asemenea călătorie, dacă nu sunt prea indiscret?
Schoennacht zâmbi.
— Sunt negustor de artă.
— Aha. Acum înțeleg ce e cu colecția dumneavoastră. Aveți clienți în Statele Unite?
— Am mulți clienți în întreaga lume.
Se ridică.
— Acum vă rog să mă scuzați.
Berg nu se mișcă de pe scaun.
— Când aș putea vorbi cu el… cu valetul?
— Plec în seara aceasta. Reveniți mâine după-masă.
— În regulă, spuse Berg. Dar cu soția?
Schoennacht clătină din cap.
— Nu vă permit s-o deranjați pe soția mea. Are constituția delicată și aproape că a apucat-o isteria când a aflat despre uciderea Reginei. Nu mai vorbise cu evreica de când a concediat-o. Nu are sens să-i pun în pericol sănătatea ca să vă fac dumneavoastră plăcere.
— Vă înțeleg îngrijorarea, domnule. Voi fi foarte atent, vă asigur.
Schoennacht își strânse buzele în semn de dispreț.
— Nu vă permit să o deranjați când eu nu sunt acasă. Reveniți peste trei săptămâni când mă întorc din călătorie.
— Mi-e teamă că asta nu se poate. Este absolut necesar să vorbesc cu ea înainte de plecarea dumneavoastră. Asta înseamnă chiar azi. Și deoarece mă
aflu deja aici, acesta mi se pare momentul potrivit.
— Și dacă refuz să vă permit să vorbiți cu ea?
— Nu văd de ce ați face asta, Herr Schoennacht. Nu vă stă în fire să
refuzați să cooperați cu un slujbaș al ordinii publice.
— Adevărat. Sunteți chiar un slujbaș.
Berg nu-i răspunse.
— Foarte bine.
Schoennacht își trecu din nou degetele peste zgârieturi.
VP - 185
