Müller ridică din sprâncene.

— Și asta n-o deranjează pe doamna Schoennacht?

— Sunt invitați… aproape în fiecare vineri seara. Au găzduit destul de multe petreceri de când sunt eu sub acoperișul lor.

Dittmar fumă țigara până ce nu mai rămase nimic. Strivi capătul pe jos cu călcâiul.

— Cu toată sinceritatea, Inspektor, nu cred că doamna Schoennacht e interesată de afacerile lui. Herr Schoennacht mi-a mărturisit o dată că

aproape toate persoanele cu care se întreține la cluburi au legătură cu VP - 230

afacerile lui. Sunt sigur că discuțiile nesfârșite de afaceri ar plictisi-o pe doamna.

Berg credea cu totul altceva. Cu siguranță că fața ei atrăgătoare și manierele încântătoare ar face minuni. Și oare nu-i spusese ea că își dorise rochia de la Regina pentru că un conte găzduia o gală de trei zile la munte și ea avea nevoie să îmbrace ceva deosebit ca să impresioneze capetele încoronate? Dacă Herr Schoennacht ieșea seara fără soție, însemna că nu o voia prin preajmă din alte motive decât afacerile. Își aminti de un comentariu pe care Julia îl făcuse cu un zâmbet sec.

Să nu ai niciodată încredere în bărbați.

Și mai era și Gottlieb, care pretindea că Schoennacht pusese ochii pe soția lui. Luate separat, faptele nu însemnau mult. Luate împreună, erau un indiciu.

— Nu l-ați însoțit pe Herr Schoennacht în ultima călătorie de afaceri – de ce?

— Herr Schoennacht a considerat că era mai bine pentru mine să rămân acasă s-o ajut pe doamna Schoennacht.

— Dar desigur există și alți servitori pentru aceasta, interveni Müller.

Valetul stă cu stăpânul.

Din nou Dittmar se burzului.

— Datoria mea este să mă supun, nu să pun întrebări.

Berg întrebă:

— L-ați însoțit vreodată pe Herr Schoennacht în vreo călătorie de afaceri?

Dittmar se îmbujoră, ceea ce îi indică lui Berg faptul că nu fusese niciodată invitat – o palmă pe obraz. Valetul încercă să-și ascundă

disconfortul.

— Ați spus câteva întrebări, Inspektor Berg. Acum puneți mai multe.

Berg fu de acord.

— Îmi cer scuze că vă răpesc atâta timp, dar aceste probleme au nevoie de răspuns. Ce vârstă are Herr Schoennacht?

— Aceasta-i o întrebare personală, Herr Inspektor. Precis nu vă așteptați să răspund.

— După ridurile de la gât și părul cărunt, aș spune că în jur de cincizeci.

Fața lui Dittmar se crispă.

— Încă nu are cincizeci.

— El și doamna nu au copii? întrebă Müller.

— Și aceasta e o întrebare cu caracter personal.

— Ba nu, spuse Berg. N-am întrebat de ce. Tot ce doresc să știu este dacă

au copii… împreună.

— Nu au copii.

VP - 231

— Ea este mult mai tânără decât el, îi spuse Berg lui Müller. Aș spune că e vorba de un al doilea mariaj. Așa că poate Schoennacht are copii dintr-o primă căsătorie.

Dittmar își drese glasul și-și frământă mâinile.

— Pot să mă retrag?

— Ați putea să-mi spuneți la ce club s-a dus Herr Schoennacht în noaptea uciderii Reginei Gottlieb?

— Nu știu.

— Dar tocmai ați spus că erați cel care dădea instrucțiuni taxiului unde să-l ducă pe stăpân.

— Ei bine, nu-mi mai amintesc. A trecut ceva vreme.

— Încercați, Herr Dittmar, spuse Storf. Dacă n-ar fi important, n-am întreba.

Berg îi dădu valetului încă o țigară.

Valetul trase un fum din țigara nouă și oftă adânc.

— Vă amintiți ziua?

— Marți, spuse Berg.

— Probabil Misticii Nordului.

Dittmar fuma cu nesaț.

— Da, cred că acesta era.

Berg își notă numele pe o hârtie.

— Și unde se întâlnesc Misticii?