Ea zâmbi și Berg îi întoarse zâmbetul.

— Aveți nepoți?

— Paisprezece.

Ochii i se întunecară.

— Nu-mi văd nepoții prea des. Îi vedeam mai des când Herr Schoennacht era cu noi. Le plăcea să-l viziteze pe bunicul. Și el îi iubea.

Vocea ei deveni dezaprobatoare.

— Îi răsfăța foarte tare. Ori de câte ori părinții nu erau atenți, le dădea celor mici bomboane. Era surprinzător pentru mine deoarece fusese un tată

foarte strict.

— Cred că toți bunicii își răsfață nepoții.

— Mai ales bărbații.

O spusese cu o notă de resentiment.

— Am fost și voi rămâne întotdeauna deșteaptă și moderată. Am fost mai puțin strictă ca mamă, dar nu am fost la fel de indulgentă ca bunică.

Bineînțeles că trebuie să fii maleabil când crești copii care nu-s ai tăi.

Un resentiment și mai puternic străbătu din vocea ei. Berg întrebă:

— Îi vedeți des pe copii?

— Cât de des se poate. Surâsul ei era trist: Sunt foarte ocupați în ultima vreme.

— Cu îngrijirea propriilor lor copii?

— Cu de toate, se pare.

— Rolf nu are copii.

— Nu încă. Dar nevasta lui e foarte tânără.

— Ah, da, asta-i adevărat.

Berg așteptă o clipă.

— Rolf călătorește foarte mult, nu-i așa?

Hannah încuviință.

— În Statele Unite, încă o încuviințare.

— V-ați născut în Statele Unite, așa-i?

— Curioasă întrebare.

De data aceasta, ea își îndreptă ochii spre Berg.

VP - 312

— Presupun că știți deja răspunsul.

Berg răspunse cu un zâmbet larg.

— M-ați prins.

— Sunt mai isteț decât par.

Ea își aținti un deget spre el.

— Sunteți aici cu un anumit scop. Ce-ați dori să aflați, Inspektor?

Sorbi din ceai și așteptă. După cum singură se descrisese, era o femeie deșteaptă și moderată.

— Am venit de fapt aici să aflu informații despre sora dumneavoastră, Della.

Hannah se uită uimită la el timp de un moment care i se păru lui Berg foarte lung.

— Regret, dar nu vă pot ajuta. N-am mai vorbit cu sora mea de douăzeci și doi de ani.

— Înțeleg.

Lui Berg i se învârtea capul. Ce să facă?

— Erați apropiate în copilărie?

— Nu tocmai, nu.

Tăcură amândoi. Tăcerea persistă până ce Berg o întrerupse.

— De câtă vreme n-ați mai vorbit cu ea?

— De douăzeci de ani, cred. V-am mai spus o dată.

Gândește-te să spui ceva!

— Îmi dau seama că vă e greu să vorbiți despre ea.

Hannah bău din ceai, privindu-l peste ramele ochelarilor.

— De ce sunteți atât de interesat de Della, Inspektor? Trecutul e sfârșit și uitat.