— Nu și pentru mine, Frau Schoennacht, deoarece cred că are consecințe asupra viitorului. Cum de ați ajuns să-l crește-ți pe copilul surorii dumneavoastră ca pe propriul copil?

— Rolf nu a fost copilul surorii mele, a fost copilul soțului meu. Și cineva trebuia s-o facă după ce ea l-a abandonat.

— Dar el nu o lăsa să-l vadă.

— Ea l-a abandonat pe Rolf cu multă vreme înainte, când n-a fost credincioasă iubitorului ei soț. Herr Schoennacht a fost disperat când a aflat.

Era îndrăgostit nebunește de ea. Încercase din răsputeri s-o facă să-l iubească. Sora mea era frumoasă – frumoasă pe dinafară, cel puțin. Dar a lăsat totul baltă.

— Avea șaptesprezece ani când s-a căsătorit. Să crească patru copii când ea însăși era încă un copil o fi fost foarte greu.

VP - 313

— Ach…, Hannah își flutură mâna în aer. Avea servitori, avea guvernante, avea tot ce-și dorea. Herr Schoennacht i-ar fi dăruit orice pe lume. Era îndrăgostit nebunește de ea.

Spuse această a doua oară, dar fără ranchiună. Era doar constatarea unui fapt. Berg repetă la rândul lui.

— Totuși, era foarte tânără.

— Tânără, da, și nesăbuită și fără minte.

Își coborî glasul până deveni aproape o șoaptă.

— Herr Schoennacht o salvase pe sora mea de la o viață în rușine. Della era deja însărcinată când s-a însurat cu ea.

— Deci el a făcut ce trebuia și a transformat-o într-o femeie cinstită.

— A făcut ce trebuia! aproape că scuipă cuvintele. Nu înțelegeți, Inspektor. Rolf nici măcar nu era copilul lui! Herr Schoennacht era un vechi prieten al tatălui meu și tocmai vizita Statele Unite când s-a întâmplat. Della l-a privit întotdeauna ca pe un unchi de treabă. Când a aflat de copil, i-a fost prea teamă să spună părinților așa că i-a spus lui. El s-a purtat ca un prinț

galant… s-a oferit s-o ia de soție, scutind-o de umilință. S-au căsătorit trei săptămâni mai târziu și Herr Schoennacht a adus-o la München, sperând că

o viață simplă ca soție și mamă bavareză îi va schimba năravurile. Dar n-a făcut-o.

— A continuat să se uite la alții?

— A fost îngrozitor.

Hannah își mușcă buzele.

— Apoi, când s-a întâmplat din nou, Herr Schoennacht a fost consternat.

— Ce s-a întâmplat?

— Ce credeți? Hannah își plimbă mâna peste burtă.

— Aha… a rămas din nou însărcinată.

— Da…

Din nou începu să șoptească.

— Încă un bastard.

Ochii i se umeziră.

— Gunnar ar fi vrut să aibă copii cu ea, dar ea a pretins mereu că îi era deajuns să-i crească pe ai lui. Bineînțeles că nu voia să se certe cu ea. Ea era frumoasa!

Berg recunoștea schema familială. Hannah era cea mai mare, cea mai de casă, mai sensibilă dintre surori. Della era sălbatică, tânără și frumoasă.

Avea o anumită simpatie pentru ea, dar mai multă pentru Della. Berg fusese întotdeauna fiul preferat.

— Ce s-a întâmplat când Herr Schoennacht a aflat că era însărcinată?

Ea începu să plângă.

VP - 314

— A fost distrus.

— De unde a știut că nu era copilul lui?

— Se întâmplase pe când el se afla într-o călătorie de afaceri lungă. Dar chiar și așa, a avut grijă de ea.

— Ce vreți să spuneți?

— A aranjat totul… coborî privirea. Un catolic bun… și totuși a aranjat ca ea… Deoarece așa a vrut ea. Știți cât de greu trebuie să fi fost pentru el?

— Îngrozitor.

— Dezgustător! izbucni ea.

Berg dădu din cap.

— Dar ea a hotărât să păstreze copilul.

— Nu, în cele din urmă s-a hotărât să scape de el, chiar și după ce Herr Schoennacht s-a oferit să-l crească ca pe propriul copil!

Acum Berg era derutat.

— A scăpat de el?

— Au declarat că băiatul a murit la naștere. Dar eu am niște dubii.

— Ce vreți să spuneți?

— Cred că l-a dat spre adopție și le-a spus oamenilor că murise.

Strâmbă din nas.