— Desigur n-am nicio probă.

Berg se scărpină în cap.

— Dacă acel copil a murit sau a fost dat spre adopție, cine e Rupert?

Hannah izbucni într-un râs amar.

— Asta a fost a doua oară, Inspektor. După ce Della a scăpat de primul, Herr Schoennacht a fost sigur că o astfel de traumă va avea efect asupra ei, că își va schimba năravurile. Dar nu a făcut-o. Nici după toate prin câte a trecut, după toate prin câte a trecut Gunnar ca s-o salveze, n-a renunțat la iubitul ei. Când soțul meu a aflat cine era acesta, i-a ajuns până peste cap.

Imediat a cerut divorțul și custodia unică a lui Rolf.

— Chiar dacă Rolf nu era copilul lui…

— Prostii, replică Hannah. Herr Schoennacht a fost unicul tată pe care Rolf l-a cunoscut vreodată.

— Da, desigur.

Berg luă o bucățică de prăjitură cu mac și mușcă din ea.

— Delicioasă.

— Mulțumesc.

Ea reuși să zâmbească forțat.

— Mai doriți ceai?

— Da, vă rog.

VP - 315

Îi mai turnă o ceașcă, turnându-și și ei una. Berg încercă să abordeze subiectul cu delicatețe.

— Deci… când a venit pe lume Rupert?

— Rupert…

Hannah clătină din cap.

— La câteva săptămâni de la terminarea divorțului, Della a aflat că era însărcinată… din nou… și cu același bărbat… același bărbat însurat. Sora mea se afla într-o situație îngrozitoare deoarece se știa că ea și Herr Schoennacht nu trăiseră ca soț și soție de luni întregi. Nu mai era căsătorită; nu mai putea să se prefacă. Atunci a repetat povestea.

— Adică?

— Era clar că iubitul ei însurat nu avea de gând să-și părăsească soția.

Deci Della a găsit un prost bătrân care să se însoare cu ea. Dirk Schick nu era un bărbat frumos. Era un burlac convins și cu mult mai în vârstă decât ea.

Probabil că l-a sedus și a reușit să-l convingă că era copilul lui.

— Nu s-ar fi putut să fie copilul lui? La urma urmei a venit pe lume doar cu o lună mai devreme.

— Chiar ați cercetat toate acestea, nu-i așa?

Expresia lui Berg era enigmatică.

— Copilul a venit pe lume cu două luni mai devreme, dar cântărea mai mult de trei kilograme. Dirk trebuie să fi înțeles că era ceva ciudat la mijloc, dar prostul o luase deja de nevastă.

Berg își aminti ce îi spusese Krieger, că Dirk a fost foarte bun cu Della.

Trebuia să fi avut ceva foarte special să-i facă pe bărbați să o iubească atât de mult.

— Deci acum îmi spuneți că Rupert nu e fiul lui Dirk?

— Exact!

— Și vreți să spuneți de asemeni că Rupert și Rolf au același tată –

misteriosul bărbat însurat?

— Desigur, n-am cum să știu asta sigur… Să mă ierte Dumnezeu dacă

greșesc, dar… își coborî glasul până deveni șoaptă și-și plecă privirea.

— Sunt convinsă că știu cine este… cine era. Am știut cu mult timp înainte ca soțul meu să știe. A fost o trădare deoarece toți trei erau prieteni din adolescență.

— Toți trei?

— Tata, Herr Schoennacht și… această persoană.

Avea lacrimi în ochi.

— Nu pot să-i rostesc numele deoarece familia este foarte cunoscută în München. Tot ce pot să vă spun este că era un om rău, Inspektor. Un om foarte rău deoarece noi eram doar niște copii! El, Herr Schoennacht și tata VP - 316

erau prieteni de pe vremea când locuiau în Germania. Tata s-a însurat cu o americancă și s-a mutat la Boston. Acest bărbat… soția lui făcea parte dintr-o familie de vază din Boston. El și Her Schoennacht veneau în vizită la tata.

Obișnuiau să se joace cu Della și cu mine, făcând pe unchii simpatici. De fapt noi îi spuneam Unchiul Hansy. Asta a fost ceea ce l-a consternat pe Gunnar, că a fost atât de josnic încât să o seducă pe Della sub nasul tatălui meu.

Desigur, Herr Schoennacht nu a aflat despre el decât mult mai târziu. Apoi, când i-am spus ce mi se întâmplase mie…

Berg așteptă.

De data aceasta, lacrimile se revărsară, rostogolindu-se pe obraji și picurând de pe bărbie.

— M-a sedus mai întâi pe mine, Inspektor! Am crezut că mă iubește! Am crezut… se șterse la ochi cu o batistă. Dar imediat ce Della a devenit puțin mai matură, s-a îndreptat spre ea. Am fost atât de proastă! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ceea ce i s-a întâmplat Dellei nu mi se întâmplase și mie.

Răsuflă adânc și-și suflă nasul.

— L-am văzut sărutând-o. A sărutat-o drept în fața mea, apoi mi-a făcut cu ochiul. Am fost bolnavă o săptămână întreagă. Nu mă puteam ridica din pat. Desigur că nu i-am mai vorbit niciodată.