— Cu siguranță va fi bine să plec din locul ăsta.

— Absolut.

Berg se uită la tavan.

— Am fost să-l vizitez pe Ulrich.

— Poate fi vizitat?

— Câteva minute, din când în când. Nu mai are plămânul artificial.

— Ce veste minunată!

— Da, doctorii spun că e spre bine. Berg zâmbi.

— Azi m-a recunoscut… de fapt chiar a bâguit Axel.

— Ah, dar asta-i minunat!

Georg îi dădu lui Berg paharul de apă gol, apoi se acoperi cu cearșaful.

— Deci poate să vorbească?

— Se chinuie.

Berg își umezi buzele.

— Sunt convins că e doar chestiune de timp.

Se uită la Müller sperând să nu-și dea pe față neliniștea.

— Aproape am reușit, Georg. Dar am nevoie de ajutor.

— Ce e cu Kalmer și Messersmit?

— Ach, bitte! Cei doi sunt utili dacă cineva are în mână un cuțit însângerat și e aplecat deasupra unui cadavru. Tot ce necesită puțină gândire… Berg își flutură mâna în aer.

— Nu putem fi toți niște deștepți.

Müller se așeză mai bine.

— În plus, Axel, te-ai descurcat binișor de unul singur. Acest Rodion… fiul adoptiv al Dellei. Consideri că e Ro la care se referea cântărețul din balalaică?

Berg ridică din umeri.

— N-am găsit niciun Rodion Schick în arhive, dar omul ăsta s-a înregistrat sub atâtea pseudonime că poate fi oricine. Singurul lucru pe care l-aș spune VP - 321

în momentul de față este că suntem în căutarea unui bărbat care vorbește fluent rusa.

Müller încuviință, mângâindu-și bărbia în semn de meditare.

— Cred de asemeni că trebuie să ne uităm cu mai multă atenție la Rolf Schoennacht, declară Berg. Acest Rodion Schick și Schoennacht au aceeași mamă, iar Rolf are în mod direct legătură cu Regina Gottlieb.

— Schoennacht nici măcar nu s-a aflat în oraș când au fost ucise Edith Mayrhofer și fetița ei.

— Poate s-a întors pe ascuns în oraș.

— Axel, după spusele Hannei, Rolf Schoennacht n-a mai văzut-o pe mama lui de când a plecat în Rusia. Poate că Rolf nici măcar nu știe că fratele lui de mamă, Rupert, a murit în 1915. De ce oare ar avea cunoștință de un băiat adoptat de mama lui după câțiva ani? Nu erau nici măcar rude de sânge.

Berg își mușcă buzele.

— Nu râde de asta, Georg, dar n-ar fi posibil ca Della să-și fi adoptat propriul fiu după moartea lui Rupert?

— La fel de posibil cum e să fie viață pe Marte.

Müller strâmbă din nas.

— Axel, de unde ar fi putut ști unde să-și găsească fiul pierdut?

— Poate că i-a păstrat urma. Poate știa că zăcea într-un orfelinat…

— Bitte! Müller clătină din cap.

— Hai înapoi la Rolf Schoennacht, Axel. Cel puțin el locuiește în München.

— De acord. Berg zâmbi.

— Hai să-l analizăm pe Schoennacht. A fost un copil nelegitim pe care mama l-a abandonat. E furios contra ei, dar nu o poate ucide pentru că nu mai ajunge la ea. Așa că face următorul lucru care-i vine în mintea deformată. Ucide femei și dă vina pe frații lui fantomă, Rodion și Rupert Schick.

— Robert Schick.

— Cam același lucru. Ideea este că astfel caută să se răzbune pe mamă și pe copiii ei nelegitimi ucigând ascuns sub numele lor. Ura lui Schoennacht merge foarte departe. Este o ură josnică ce nu se va rezolva cu timpul.

Indiferent de câte vieți răpune, va ucide din nou până va fi oprit. Și cu siguranță știe engleza. A avut o mamă și o mamă vitregă americane.

— Mai întâi, de ce ar începe Schoennacht să ucidă acum, după ce a trăit în München toată viața ca un cetățean onorabil? În al doilea rând, în cazul Reginei Gottlieb, de ce să ucidă o femeie a cărei moarte ar fi iscat suspiciuni asupra sa? În al treilea rând, recunosc că Rolf știe probabil engleza, dar nu ai nicio dovadă că știe rusa. În al patrulea rând, Schoennacht nu se afla în oraș

VP - 322

când Edith și micuța Johanna au murit. Și în ultimul rând, schița de portret pe care ai arătat-o nu seamănă cu Rolf Schoennacht.

— Schița este îndeajuns de vagă să reprezinte pe oricine. Dacă schimbi câteva trăsături, ar putea fi Rolf.

— Dacă schimbi câteva trăsături, aș putea fi eu.

Berg nu era gata să accepte acest lucru deocamdată, dar nu avea sens să

se cramponeze. Trecu la o altă arie de investigație.