— Bună întrebare.

— Atunci să auzim răspunsul!

— Așteaptă, te rog! Încă nu am meditat destul la asta.

Müller zâmbi din nou.

— Meditează liniștit. Sunt mai dificil zilele astea. A fost o săptămână grea.

— Într-adevăr. Dacă aș fi fost în locul tău, aș fi luat-o razna până acum.

Berg își adună gândurile.

— Cred că după ce a jucat în toți acești ani rolul de fiu al Dellei, n-a fost deloc greu să intre în pielea altor personaje. Cred că îl încântă subterfugiul.

De asemeni, putea face bani jucând pe contele rus. Marlena Druer era o boemă independentă bogată, subjugată de ideea revoluției. Rodion a pretins că îi împărtășește entuziasmul pentru insurecția comunistă. El i-a spus că

avea să pună în practică ceea ce au imaginat în cuvinte; ea i-a dat bani pentru acest proiect.

— N-ar fi putut afla cine era cu adevărat?

VP - 327

— Nu era din München, de aceea a și ales-o. Cu siguranță nu cunoștea pe nimeni din eșalonul superior al departamentului de poliție. Pentru Marlena, contele rus care semna „Ro” era hotărât să aducă comunismul la München așa cum făcuse Kurt Eisner cu un deceniu mai devreme.

— De acord, spuse Müller. Asta are o oarecare logică. Dar ce e cu Anna Gross?

— Ro nu se putea însura deoarece risca să-și dezvăluie identitatea. Avea nevoie de o femeie.

— Pentru asta există târfe, Axel.

— Sunt sigur că se ducea la târfe. Dar unui bărbat ca el îi plăcea și riscul pentru că îl incita. Ce este mai palpitant decât să-i iei altuia nevasta?

Impostorii joacă roluri pentru că le face plăcere s-o facă. În rolul lui de conte rus, el era în căutare de senzații tari: comunistul rebel și boemul. Ce contrast extraordinar cu viața cotidiană ca funcționar german serios.

— Dar cu siguranță Anna, care locuia în München, ar fi putut afla cine este.

— Nu neapărat. De cele mai multe ori el nu iese în public, tot ce face este în spatele scenei. Și dacă s-a străduit să iasă numai deghizat? Când te întâlnești cu un conte rus, nu te aștepți să vezi un polițist din München, așa-i? Nu vom ști niciodată dacă Anna i-a cunoscut adevărata identitate. Dar știm bine că Anna era însărcinată când a murit. Și știm de la menajera Annei că ea și soțul ei încercaseră fără succes să conceapă un copil.

— Copilul nu era al evreului.

— Exact. Și probabil că totul ar fi fost bine dacă Anna ar fi pretins că

pruncul era al soțului ei. Dar să presupunem că nu mai dorea să se prefacă.

Să presupunem că Anna s-a îndrăgostit de fermecătorul conte rus și dorea să se mărite cu el. Asta nu se putea întâmpla. Mai întâi, pentru că era deja măritată cu un evreu, ceea ce o făcea să fie o soție absolut nepotrivită pentru cineva implicat în politică. În al doilea rând, Rodion știa că dacă s-ar fi însurat cu ea, masca lui ar fi fost descoperită. Trebuia să scape de ea.

— Dar Druer a fost ucisă mai întâi. Cum explici asta?

— M-am gândit, spuse Berg. Eu cred că Marlena aflase despre relația lui cu Anna și l-a amenințat că-l dă în vileag și că nu-i mai dă bani. Așa că i-a scris Marlenei, promițându-i o relație romantică cu ea după ce rezolvă

problema. Scrisoarea a îmbunat-o pe Druer, îndeajuns încât să-i aducă o mare sumă de bani la München. Odată banii în buzunar, Rodion a avut grijă

mai întâi de Marlena, apoi de Anna.

Müller spuse:

— Dar nu are nicio logică, Axel, când te gândești la toți banii pe care i-am găsit noi în seiful Marlenei.

VP - 328

Berg analiză obiecția lui Müller. Își coborî din nou glasul.

— Când am scos de-acolo banii, am avut grijă să las niște bancnote deoarece un seif gol ar da de bănuit. Probabil asta a făcut și el, Georg. Să

presupunem că inițial au fost și mai mulți bani decât am găsit noi. Știa că o să controlăm camera Marlenei așa că a lăsat bani astfel încât noi să nu bănuim nimic.

Müller era tăcut. Apoi spuse:

— Chiar dacă aș crede o asemenea poveste, nu explică de ce a continuat să ucidă după Anna Gross.

— Deoarece a căpătat Lustmord.

— Asta-i ridicol!

— Cele două crime l-au încurajat, spuse Berg. Simțind un nou impuls de putere, a fost gata de răzbunare și atunci cine era mai potrivit decât Regina Gottlieb? Cel de-al treilea omor a fost cu adevărat unul diabolic deoarece Regina nu era o amenințare pentru el. A ucis-o pe Regina deoarece dorea să

ne conducă la Rolf Schoennacht, adevăratul fiu al mamei sale, un bărbat pe care-l disprețuia din tot sufletul.

Müller izbucni în râs.

— Dar cum ar fi putut afla de presupusele dorințe libidinoase ale lui Schoennacht pentru Regina?

— Știm că el și Rolf se învârt în aceleași cercuri politice. Ambii sunt membri în multe Vereine. Poate că s-a împrietenit cu Rolf. E posibil ca Schoennacht să-i fi mărturisit dorința vicioasă pentru Regina.

— Axel, n-ai nicio dovadă că cei doi s-au întâlnit vreodată, ca să nu mai vorbim de presupusele confidențe.

— Nu e foarte greu să aflăm căror cluburi aparțin, contracară Berg. Și chiar dacă lui Rolf nu i s-a spus niciodată despre fratele adoptat Rodion, Rodion știa despre fratele pierdut Rolf. În cele din urmă Ro descoperise o cale să-l prindă pe fratele său în capcană – învinovățindu-l de moartea Reginei Gottlieb.

— De acord, spuse Müller. Presupun că dacă forțăm lucrurile considerabil putem accepta această teorie. Acum, Axel, trebuie să explici ultimele două

victime – o robustă muncitoare germană și fetița ei? Rolf Schoennacht era plecat din oraș astfel că nu se putea da vina pe el. Iar cele două crime au ațâțat opinia publică și au dus la revoltele în care au murit oameni! Poliția a ieșit șifonată. De ce-ar fi vrut să-și murdărească propriul bârlog?

— Ca să agite departamentul de poliție. Max Brummer are necazuri serioase. Omul nostru este acum în postura de a pune mâna pe mai multă

putere pentru sine.

Müller răspunse cu o ridicare din umeri.