— Are un plămân afectat.
— La naiba! înjură Berg. Îmi vine să-i sfâșii pe derbedei, mădular cu mădular.
— Ulrich se va vindeca dacă nu face vreo infecție.
— Dar ce-i cu medicamentul acela nou care a fost bun contra holerei?
Pyo… pyo…
Berg bătea din picior.
— Pyocyanase… cam așa ceva.
Müller ridică din umeri.
— Sunt sigur că doctorii fac tot posibilul.
— Bineînțeles. O să încerc să-l văd mâine.
— Bună idee… când nu vei mai mirosi așa. De la ce măcelărie vii, prietene?
Berg nu răspunse, iar Georg nu insistă.
— Du-te acasă, Axel. Sunt sigur că Britta e înnebunită de îngrijorare.
— Am vorbit deja cu ea. Vecinul nostru are telefon. Știe că sunt bine.
Nori negri se adunară în creierul lui Berg. Îi alungă.
— Va supraviețui în noaptea asta… mult mai bine decât orașul. Când nu-i Austriacul, este ucigașul acesta îngrozitor care s-a înjosit și mai mult atacând acum și copii.
— Poate ia lecții de la Haarmann sau de la Vampirul din Düsseldorf.
— Nu cred că diavolul are nevoie de lecții.
Berg strânse pumnii.
— Nu pot merge acasă până nu aflu mai multe despre aceste crime oribile. N-am văzut încă locul crimei și ar trebui să-l văd în seara asta. N-am mai rămas decât eu. Dacă aștept până mâine dimineață, se pot pierde dovezi esențiale.
— Presupun că au trimis deja cadavrele la laboratorul de analize, Axel. În plus, e întuneric beznă. N-o să vezi nimic.
— Sunt ceva lămpi cu gaz în parc. Am o lampă cu kerosen.
Müller își dădu ochii peste cap.
— Ar trebui cel puțin să vizitez familia.
— E târziu, Axel. În plus, Austriacul ar putea fi acolo.
— La naiba cu Hitler. După câte știu, nu el conduce orașul.
Müller dădu din umeri, apoi se strâmbă de durere.
VP - 264
— Nu te poți duce acolo, Axel. Nu mirosind așa. Nici măcar nu ești în uniformă.
Müller avea dreptate. Nu putea merge nicăieri în interes de serviciu dacă
nu era îmbrăcat cum trebuie.
— O să iau o uniformă de la sediu.
— Și ai vorbit despre vizita asta târzie cu Volker?
Berg evită un răspuns direct.
— Dacă Volker e acolo, o să-l informez despre planurile mele. Dacă nu, o să-i las un bilet.
— Ai grijă, Axel. Situația e încă foarte tensionată și e greu să deosebești prietenii de dușmani.
Gândurile lui Müller zburară la altceva.
— Criza asta din ultima vreme n-o să dureze la nesfârșit. Această luptă
nemiloasă pentru putere, trasul într-o parte și-n alta… frânghia se va rupe pur și simplu!
*
