VP - 329
— Interesant, Axel. Ai inventat o saga de dimensiuni mitologice: seducerea unei fecioare și iubirea nepermisă.
— Toate astea mi le-a spus sora Dellei – n-am inventat eu.
— Dar invenția asta a dorinței de răzbunare, frate contra frate.
— E tot atât de veche ca Biblia.
— Da, e adevărat.
Müller izbucni într-un râs ușor.
— De acord. Îmi place povestea. Admit că ești pe cale să descoperi ceva.
Dar înainte să faci vreo acuzație, trebuie să verifici. Nu repeta nimic din toate acestea nimănui până nu ai mai multe dovezi. Gura mare îți poate aduce dușmani de moarte!
Berg trase adânc aer în piept.
— Exact de aceea îți dezvălui teoriile mele doar ție… să-ți dau ocazia să
rumegi cele ce ți-am spus. Chiar dacă nu poți lucra efectiv, sunt convins că
poți gândi.
Müller râse cu poftă.
— Cred că uneori e adevărat.
Berg spuse:
— Primul meu obiectiv este să-i urmăresc mișcările ca nu cumva să
lovească din nou. Când voi ști sigur că se află la lucru, mă voi uita la documentele lui false. De asemeni, trebuie să fac cercetări la cluburile lui Schoennacht să văd dacă există oameni care ar putea confirma existența unei relații de prietenie între cei doi.
— O sarcină grea pentru un singur om, Axel. Cum vei reuși să fii în două
locuri deodată?
— Nu voi reuși. De aceea am nevoie de tine. Trebuie să te faci bine, omule! Am nevoie de ajutor!
*
Pe când pleca, la ieșirea din spital, Berg se întâlni cu Volker, care-l privi cu ochi iscoditori.
— Inspektore.
— Kommissar Volker.
Berg simți inima bătându-i tare în piept. Ultima persoană cu care avea chef să vorbească acum: cineva sus-pus din poliție.
— Cum se simt – Müller și Storf?
— Adevărul e că se simt mult mai bine, domnule. Storf răspunde la comenzi simple.
Berg se uita în tavan, încercând să respire normal. Nu doar Volker îl punea pe ace, ci tot ce vorbise cu Müller.
VP - 330
— Georg e foarte bine, cred. Mi se pare că mi-a spus că iese din spital mâine.
— Vești bune.
— Da, într-adevăr.
Tăcerea care urmă se prelungi peste limita acceptabilului.
— Cum a mers cercetarea arhivelor?
— Bine, domnule. Foarte bine.
— Deci te apropii de aflarea identității lui Schick?
Berg speră să nu se bâlbâie.
— Nu cu pași chiar așa repezi cum am sperat. Dar și mâine e o zi.
Un răspuns bun, neutru.
— Pe cuvânt, Axel, nu știu dacă există vreun avantaj pentru tine să
continui pe această cale.
Berg spuse:
— La același lucru m-am gândit și eu… că ar fi poate mai bine dacă m-aș
întoarce la metodele de bază ale poliției.
Volker aștepta ca el să continue.
— Știți și dumneavoastră, să vorbesc cu mai multe persoane care au cunoscut-o pe Edith Mayrhofer. Poate că exista un bărbat misterios în viața ei.
— Același bărbat misterios implicat și în celelalte cazuri?
— Da și nu.
Berg se temea că era prea grăbit să dezvăluie primele concluzii ale investigației sale.
