Berg își simți inima bătând mai cu putere.
— Avea un fiu de la primul ei soț?
— Da… cred că avea cam zece ani când ea s-a recăsătorit. L-am văzut o singură dată, când o guvernantă l-a adus s-o viziteze. Sunt sigur că tatăl nu era la curent. Copilul, ca și mama lui, era tare trist: un băiat trist și o mamă
tristă. Ce păcat!
— Vă amintiți cum se numea primul soț al Dellei?
Bătrânul rămase puțin pe gânduri.
— Nu, regret.
Berg începu cu suspectul cel mai puțin probabil.
VP - 304
— Leit? Sau poate Johannsen?
Ridicare din umeri.
— Nu știu nici măcar dacă am știut vreodată numele primului ei soț. Dar îmi aduc aminte numele băiatului. Della ne-a prezentat. Era un domnișor așa de grav. Probabil că acum este un înțepat – ca tatăl lui.
Berg încerca să-și ascundă nervozitatea.
— Care-i era numele, Herr Krieger?
— Ah, da. Prenumele, mi i-a spus, era Rolf.
— Rolf Schoennacht?
— Rolf Schoennacht? Negustorul de artă?
Krieger era uimit.
— Herrjemine, vreți să spuneți că băiatul era Rolf Schoennacht?
A fost rândul lui Berg să ridice din umeri.
— Ar fi uimitor. Schoennacht este specializat în artă modernă, nu-i așa?
— Da, aceasta este preocuparea lui.
Privirea lui Krieger era plină de stupoare.
— Cine ar fi crezut că un băiat așa de rigid și trist să ajungă să aibă
gusturi așa de progresiste?
Berg schiță un zâmbet.
— Se prea poate ca gusturile să-i fie progresiste, dar gândirea nu. Este adept al Austriacului.
— Asta-i păcat, dar nu surprinzător.
— Ce vreți să spuneți?
Krieger ridică din umeri.
— Așa se întâmplă cu cei cărora le este refuzată dragostea maternă. Noi, bărbații, avem cu toții nevoie de țâța mamei. Și când n-o avem, nenorocirea de pe lume. Lipsa țâței, prietene, este ceea ce îi transformă pe bărbați în monștri.
PATRUZECI ȘI CINCI
Certificatele de naștere erau mai ușor de obținut decât registrele cu adrese. Cu toate acestea, mecanismul birocrației se mișca încet, astfel încât Berg fu nevoit să completeze încă un set de formulare și să aștepte aprobările.
Abia a doua zi dimineață, roșcata cu forme generoase reperă certificatul de naștere solicitat.
— Cum se simte colegul dumneavoastră?
VP - 305
— Nu m-am oprit pe la spital în dimineața aceasta.
Ea îi studie chipul.
— Noapte grea?
Zâmbetul lui Berg nu-i dezvălui nimic. Somnul era o serie de coșmaruri.
