După mai multe ore de târguială cu diavolul, Berg renunța. În prezent, cafeaua era cea care pornea motorul. Nimeni nu putea ști cât va mai dura.
Așeză un termos pe masa de lemn zgâriată.
— Am ceai, e-n regulă.
— Este interzis să se bea înăuntru, Herr Inspektor. Se poate vărsa peste documente.
Berg își reținu un oftat.
— Bine.
— O să mă întorc cu spatele, Herr Inspektor.
Roșcata ridică din sprânceană.
— Aveți grijă să nu observ nimic.
După ce ea plecă, Berg deschise dosarul. Avea în față un singur document.
Rolf Josef Schoennacht se născuse în martie 1885, ceea ce îl făcea să aibă
patruzeci și cinci de ani, în concordanță cu aprecierea valetului. Tatăl lui era declarat Gunnar Schoennacht; mama lui era Della Weiss. Rolf se născuse la termen și avusese aproape patru kilograme și peste cincizeci de centimetri.
Venise pe lume la trei și jumătate după-amiază.
Gunnar avea cincizeci și doi de ani la vremea aceea; data nașterii Dellei arăta că ea avea optsprezece.
Berg se opri și medită. Cincizeci și doi și optsprezece.
Ciudat, ciudat.
Apoi se gândi la Margot. Moartea ei fusese anchetată și cazul declarat închis. Fusese înregistrată drept o târfă care fura de la proxenet (recepționerul) după ce i-a furat și i-a ucis pe doi din clienții ei (derbedeii lui Hitler) Era ușor să falsifici adevărul deoarece nimeni nu dădea doi bani pe victime. Se gândea arareori la Margot când era treaz, dar evident, acum se gândea. Își dădu seama de asta deoarece se trezi acoperit cu broboane de sudoare rece.
Dacă Della avea optsprezece ani când s-a născut băiatul, avea numai șaptesprezece când acesta a fost conceput. Oskar Krieger îl descrisese pe Gunnar Schoennacht drept un infatuat rigid. Krieger declarase că până și cloștile bârfitoare înțelegeau de ce Della Weiss nu putea trăi cu el ca soț și soție. Cum putea o tânără de șaptesprezece ani să fie atrasă de o paiață
bătrână care i-ar fi putut fi tată?
Se prea poate ca mariajul să fi fost unul aranjat. Bărbații mai în vârstă
erau partide bune pentru tinerele fete deoarece aveau prestigiu și bani.
VP - 306
Adesea bărbații erau mai puțin exigenți din punct de vedere sexual. Uneori erau văduvi cu copii dintr-o căsnicie anterioară…
A mai existat o soție înaintea Dellei?
Lui Berg îi trebuiră câteva minute până s-o găsească pe roșcată. Biroul ei era la capătul coridorului. Ecusonul ei spunea că se numea Ilse Reinholt. Îl privi pe deasupra ochelarilor atârnați pe nasul ascuțit.
— Ați terminat?
— Am nevoie de mai multe informații, Fräulein Reinholt. Tot ce aveți despre un om numit Gunnar Schoennacht, certificatul de naștere, certificatul de căsătorie sau certificatele – cred că există mai multe… și în fine, certificatul de deces, dacă există vreunul.
Ea se ridică în picioare.
— Aduc hârtiile necesare să le completați pentru cerere.
Era pe punctul de a pleca, dar Berg o apucă de braț.
— Există vreo cale prin care am putea…, își drese glasul, să nu luăm în seamă această birocrație… doar de data asta?
Ilse se arătă consternată.
— Este imposibil. Funcționarul nu-mi va da nimic din ce solicitați dacă nu am cererea necesară.
Berg făcu o grimasă.
— Hm… poate funcționarul se va duce la masă și veți găsi ocazia să
împrumutați dosarele?
— Mănâncă la birou. Toți facem asta. E foarte eficient.
— E bine să fii eficient.
Berg continua s-o țină ușor de braț. Ea ar fi putut să se desprindă din strânsoare dacă ar fi vrut. Berg zâmbi ștrengărește.
— Trebuie să meargă la toaletă, Fräulein Reinholt.
