Leit îl privi scrutător pe Berg.
— N-aș ști de unde să încep.
— Puteți începe cu descrierea ei fizică, desigur. Cum arăta aseară? Cu ce era îmbrăcată?
— Asta-i ușor. Mi-o amintesc bine pentru că era drăgălașă, avea un râs plăcut.
Leit se străduia să-și aducă mai bine aminte.
VP - 55
— Avea o rochie neagră frumoasă care se unduia când pășea… modernă…
mai lungă la spate decât în față. Pantofi negri… din satin, cred. Un evantai din pene.
— V-o amintiți în amănunt, deci.
— Îmi amintesc de evantai, da. L-a folosit destul de mult azi-noapte și nu doar ca simplu element de decor. Era foarte cald înăuntru… mult public.
Spectacolul a avut succes. Mai avem încă fani care sfidează toate aceste aiureli cu discriminarea.
Descrierea făcută de Leit – specificul ei – avea credibilitate. Berg își scoase carnetul.
— Și haina?
— N-am văzut-o. Dar, desigur, nu purta haină înăuntru.
— A luat ceva de băut?
— De băut?
Berg făcu semn înspre bar.
— Afară de bere, nu-mi amintesc. Însoțitorul ei a băut absint.
— Aha.
Berg dădu din cap.
Un însoțitor. Vorbiți-mi despre el.
— Era înalt… sofisticat… fin ca un berlinez. Știți, desigur, bine îmbrăcat și oarecum delicat. Genul Putzi Hanfstaengl.
— Era chiar comerciantul de obiecte de artă?
Leit râse scurt.
— Ca și cum un nazist ar îndrăzni să calce pragul acestui teatru fără alt scop decât vandalismul. De ce Dumnezeu ar fi venit el aici?
— Ca să asculte cea mai recentă melodie la pian, poate?
— Mai degrabă ca să spioneze spre folosul Austriacului. Nu cred că era Hanfstaengl.
— Dar nu sunteți sigur.
— L-am văzut doar în treacăt, Inspektor. Putea fi oricare alt bărbat.
Berg își scoase carnetul.
— Dacă mi l-ați descrie, probabil i-aș putea schița figura.
Desenă un oval.
— Putem începe cu trăsăturile de bază. Avea fața mai lungă sau mai scurtă ca aceasta?
— Mai lungă.
Berg alungi ovalul.
— Ochi deschiși la culoare… albaștri?
— Da, așa cred.
— Mari, mici, apropiați, depărtați?
VP - 56
— Habar n-am. Desenați ceva și apoi o să schimb eu.
