— Nu știu, Herr Haaf. Nu m-a consultat niciodată în probleme financiare.
— Superiorul dumneavoastră are clasă.
— Kommissarul aparține unei anumite clase.
— O spuneți fără vreo urmă de ironie, spuse Haaf.
— Nu e nicio ironie. E adevărat.
— Hmm.
Haaf scoase o tabacheră, luă o țigară, o aprinse, apoi dădu afară norișori cenușii de fum.
— Ce urmează acum?
Fără să-și dea seama, Berg se uită la cutia de țigări. Pe ea scria ceva în engleză. Tutunul din Statele Unite era scump.
— Ah, iertați-mă.
Haaf îi oferi o țigară.
— Insist, serviți.
Berg luă țigara și Haaf i-o aprinse.
— Deci o să-l vizitați din nou pe Anton?
— Cred că da. Cumnatul și sora se certau chiar așa de des cum a spus tatăl dumitale?
— Dumneavoastră nu vă certați cu soția?
— Soția mea trăiește. V-a mărturisit vreodată Anna vreo nemulțumire legată de căsnicie?
— Era greu pentru ea, într-adevăr. Dar exista și afecțiune. I-am văzut adesea zâmbindu-și unul altuia complice. Erau zâmbete sincere.
Berg trase cu nesaț din țigară, dând apoi fumul încet afară.
— Totuși, aș vrea să aud părerea cumnatului dumitale despre această
căsătorie.
— Sunt sigur că o să vă spună că totul era perfect, că nu exista nicio problemă.
— Atunci voi ști sigur că minte. Într-o căsnicie există întotdeauna probleme. În plus mai e și sarcina Annei. Faptul că ea nu aștepta copilul lui ar putea fi un mobil pentru crimă.
— Tata a spus ce a spus din cauza mâniei, a prejudecăților, din cauza agitației provocate de aflarea unei asemenea vești oribile. Eu nu cred că
Anton ar putea fi implicat. Puteți să-l interogați, desigur, dar mă îndoiesc că
el o va vorbi de rău de sora mea sau va spune ceva despre vreo insatisfacție legată de căsnicie. Nu în starea psihică în care e acum.
VP - 51
Haaf avea dreptate. Gross era probabil prea tulburat ca să spună ceva urât despre soția lui. În lunile care vor urma, va deveni o sfântă în ochii lui.
Berg cântări situația.
— Aș dori să iau fotografia Annei pe care mi-ați dat-o și să o arăt proprietarilor de teatre din Schwabing. Aș vrea să aflu dacă sora dumitale a fost la teatru azi-noapte.
— Cred că e mai înțelept decât să-l torturați pe bietul Anton, spuse Haaf.
Doriți să vă duc undeva?
— Mulțumesc, Herr Haaf, dar nu e nevoie. O plimbare cu țigara în gură o să-mi limpezească mintea.
— Este o patiserie foarte bună pe Türken Strasse. Kulms, lângă Komödien Theater. În caz că vreți să mâncați ceva.
— Mulțumesc pentru recomandare, spuse Berg.
— Vă las atunci.
Haaf înclină ușor din cap.
— Auf Wiederschau’n.
— Auf Wiederschau’n.
Berg îl privi pe tânărul Haaf întorcându-se și plecând, apoi spuse Pfueti –
