— Asta ar putea explica de ce mâncăm atâta carne de porc, spuse Müller râzând.

— Nu e nimic rău în a face și duș din când în când, spuse Berg.

— Da, ar fi bine, într-adevăr, Axel, spuse Storf. Să faci duș pe vreme rece și să faci pneumonie. Unii dintre noi nu au canalizare.

— Și-apoi, cine transpiră iarna? adăugă Müller.

— Nasul îmi spune că există mulți oameni care transpiră iarna.

Berg își ridică gulerul de la haină.

— E mai bine să rabzi un pic de frig decât să suporți duhoarea de corpuri transpirate și tutun.

— Ești prea delicat pentru orașul ăsta, comentă Storf. Cămășile Brune o să te mănânce de viu.

— Cămășile Brune nu sunt decât niște delincvenți.

— De ce oi fi vrând să te consideri cosmopolit este peste puterea mea de înțelegere.

Storf ridică din umeri.

— Să fii asociat cu soiul acela de oameni.

— Vrei să spui cu evreii?

— Evreii, comuniștii, intelectualii. Sunt subversivi. Axel, în climatul ăsta nu e bine să fii asociat cu subversivii.

— Sunt considerat subversiv pentru că nu mă alătur unei bande de huligani…

— Ssst…

Müller îi făcu semn să tacă:

VP - 63

— Cartierul Giesing e domeniul lor.

— Atunci de ce venim aici? se plânse Berg. E periculos, duhnește a gunoi și a balegă de cal și Austriacul are spioni care-ți suflă în ceafă.

— Și unde sugerezi tu să mergem, Axel? întrebă Müller. Nevestele noastre n-au așa de mulți bani.

— Mintea ta zburdalnică exagerează substanțial situația mea financiară.

Storf comentă:

— Ai un apartament cu trei camere, ai canalizare, ai curent electric și locuiești într-o clădire încălzită. Asta înseamnă bogat după capetele noastre.

Berg își dădu ochii peste cap.

— Hai să comandăm.

Făcu semn ospătăriței, o femeie masivă, plictisită, cu șorț albastru.

Comandă cafele pentru toți trei și o farfurie cu fursecuri.

Dar Storf nu voia să pună capăt discuției.

— De ce insiști să iei apărarea degeneraților?

— Nu iau apărarea degeneraților. Apăr intelectualitatea. Nu e nimic degenerat în a avea școală.

— Doar că toate universitățile sunt pline de jidani.

— Au școală.

— Sunt subversivi.

Müller începea să se înfurie.

— De ce-ți plac ție așa mult cei care fură de la bunii cetățeni germani, Axel?

— Întreabă-l despre o anumită domnișoară, Georg, cu o certă putere de convingere subversivă, interveni Ulrich cu vocea joasă.

— Măi!

Berg făcu un gest amenințător cu degetul către Storf:

— Asta-i prea de tot!

Ulrich își dădu seama că sărise calul. Ridică mâinile ca pentru a se apăra.

Zâmbetul lui Müller se transformă într-un rânjet larg.

— Aha… așa măcar e de-nțeles. E greu să reziști pisicuței, ori de unde ar proveni. Trebuie să-mi spui cine este, altfel mă duc și te torn soției.

— Ar fi o prostie, Georg, răspunse Berg neliniștit. Cunosc cel puțin două

Fräulein „profesioniste” care te toacă de bani.

— Văd că împărțim aceleași femei.

— Nu tocmai.

— Da, asta-i drept. Nici măcar eu nu m-aș înjosi să regulez o jidancă.

— Cred că ai face-o dacă ai vedea-o pe asta.

Storf se făcu că nu observă privirea încruntată a lui Berg.