— Sunteți siguri de asta?
— Ginerele dumneavoastră mi-a dat o fotografie… la fel și fiul dumneavoastră.
Berg își privi ghetele. Apoi îl privi pe bătrân.
— Femeia e aceeași…
De data aceasta, glasul lui Haaf sună dogit.
— Totuși, aș vrea să fiu sigur. Când aș putea face identificarea?
Volker interveni.
— Herr Haaf, o să fim la dispoziția dumneavoastră în aceste momente grele. Dar mai întâi, domnule, dorim ca trupul să fie cât de cât prezentabil.
Kurt dădu din cap, apoi duse iar mâna la piept.
— Mein Gott, exclamă Franz. Îl chem pe doctorul Weiss.
— N-am nevoie de doctor!
Haaf se întoarse spre Berg.
— Spuneați că ați găsit corpul azi-dimineață?
Berg dădu din cap.
Kurt își scoase ceasul de buzunar, îi deschise capacul și rămase cu privirea ațintită asupra lui, înainte să-l închidă.
— Deci atacul… nu a fost în casă?
Berg răspunse:
— Este posibil să fi… să-și fi dat sufletul în casă, iar corpul să fi fost deplasat în parc după aceea, dar în cazul acesta nu avem suspecți pentru crimă.
— Dar Anton? sugeră Kurt. El era în casă.
VP - 47
„Franz îl privi pe tatăl lui ca și cum ar fi vorbit o limbă neobișnuită.
— Papa, nu poți vorbi serios. Anton n-ar fi în stare să omoare nicio muscă.
— Asta… fiindcă e un gândac el însuși. Un gândac și un evreu…
— Tată, tu ai fost cel care a aprobat căsătoria.
— Am fost de acord cu banii, nu și cu popândăul.
Oftă din greu.
— Pentru cât cheltuia sora ta era nevoie de o mică avere. De ce să n-o fi luat de la evreu?
Franz își dădu ochii peste cap.
— Iertați-l pe tata. Nu are mintea limpede.
— Nu-i nimic în neregulă cu mintea mea, declară Haaf senior.
De data aceasta, reuși să se ridice în picioare.
— Căsnicia lor a fost o farsă. Se certau tot timpul.
— Tată, asta nu-i deloc treaba poliției.
— Nu fi prost, Franz!
Kurt Haaf se făcu roșu la față și lac de sudoare.
— Nimic altceva decât certuri din ziua în care s-a mutat în casa lui.
— Pentru ce se certau?
— Pentru ce nu se certau? Bani, religie, politică, prieteni, ce să mănânce la cină. Singurul lucru agreabil la Anton era imbatabilul său simț al afacerilor.
Se nasc așa, știți bine. Și să nu-mi spuneți că sună ca un discurs de-al lui Hitler. Nu sunt de acord cu tot ce spune, dar nu toată retorica lui e vorbă
goală.
