Pisălog individ. Berg spuse:

— Nu mai are. E moartă.

Leit se prăbuși peste bar. Își duse mâna la gură.

— Vai de mine! Moartă?

— Da.

— Moartă, adică omorâtă?

Berg nu-i răspunse.

— A venit cumva la teatrul vostru?

Leit dădu din cap.

— Azi-noapte?

Leit privi în altă parte.

— Ce s-a întâmplat?

— Corpul ei a fost găsit azi-noapte într-un boschet din Englischer Garten.

Poate ai dumneata vreo teorie despre cum s-a întâmplat.

— Eu?

Leit era în mod evident șocat.

— Mă interesează întotdeauna oamenii de teatru. Cum inventați povești.

Cum ai fi scris-o dumneata pe asta?

— Eu scriu satire, Herr Inspektor, nu drame sumbre despre femei moarte.

— Chiar și așa, creativitatea e creativitate. Încearcă, Herr Leit, încearcă.

Leit îl privi scrutător pe Berg.

— N-aș ști de unde să încep.

— Puteți începe cu descrierea ei fizică, desigur. Cum arăta aseară? Cu ce era îmbrăcată?

— Asta-i ușor. Mi-o amintesc bine pentru că era drăgălașă, avea un râs plăcut.

Leit se străduia să-și aducă mai bine aminte.

VP - 55

— Avea o rochie neagră frumoasă care se unduia când pășea… modernă…

mai lungă la spate decât în față. Pantofi negri… din satin, cred. Un evantai din pene.

— V-o amintiți în amănunt, deci.

— Îmi amintesc de evantai, da. L-a folosit destul de mult azi-noapte și nu doar ca simplu element de decor. Era foarte cald înăuntru… mult public.

Spectacolul a avut succes. Mai avem încă fani care sfidează toate aceste aiureli cu discriminarea.

Descrierea făcută de Leit – specificul ei – avea credibilitate. Berg își scoase carnetul.

— Și haina?

— N-am văzut-o. Dar, desigur, nu purta haină înăuntru.

— A luat ceva de băut?

— De băut?

Berg făcu semn înspre bar.

— Afară de bere, nu-mi amintesc. Însoțitorul ei a băut absint.

— Aha.

Berg dădu din cap.

Un însoțitor. Vorbiți-mi despre el.

— Era înalt… sofisticat… fin ca un berlinez. Știți, desigur, bine îmbrăcat și oarecum delicat. Genul Putzi Hanfstaengl.

— Era chiar comerciantul de obiecte de artă?

Leit râse scurt.

— Ca și cum un nazist ar îndrăzni să calce pragul acestui teatru fără alt scop decât vandalismul. De ce Dumnezeu ar fi venit el aici?

— Ca să asculte cea mai recentă melodie la pian, poate?

— Mai degrabă ca să spioneze spre folosul Austriacului. Nu cred că era Hanfstaengl.

— Dar nu sunteți sigur.

— L-am văzut doar în treacăt, Inspektor. Putea fi oricare alt bărbat.

Berg își scoase carnetul.