— Să mă informați în legătură cu mersul investigațiilor.

— Desigur, domnule.

— Și ce veți face cu Anton?

— Cred că îi vom mai face o vizită.

— Așa să faceți!

— O să am eu grijă de asta, Herr Haaf, interveni Volker.

— Sper din tot sufletul, Herr Kommissar. V-am acordat o grămadă de timp. Vreau să cred că nu a fost în zadar.

Trase aer în piept, apoi expiră cu putere:

— Și când aș putea… s-o văd?

— În după-masa aceasta… cam peste vreo trei ore. Volker medită câteva clipe:

— Să spunem… la două.

Bătrânul clătină din cap.

— Am o întâlnire importantă.

Se întoarse spre fiul său.

— Poți merge tu să faci identificarea în locul meu, Franz.

— Desigur, tată.

Bătrânul Haaf își puse mâna osoasă pe umărul fiului, apoi își dădu capul pe spate și strânse din pleoape.

VP - 49

— Să fim recunoscători că Mama nu mai e cu noi să sufere și ea.

Franz aprobă din cap. Berg nu spuse nimic. Să fii recunoscător pentru ceva atât de îngrozitor.

OPT

Odată ajuns afară, Berg se simți ca și cum o piatră uriașă i-ar fi fost luată

de pe umeri. Tristețea e și mai mare când stai închis între patru pereți.

Inspiră adânc, apoi expiră încet, adaptându-și respirația ritmurilor orașului.

Aruncă o privire rapidă tovarășilor săi de drum. Expresia tânărului Haaf era gravă, cea a lui Volker indiferentă.

Kommissarul își potrivi pălăria.

— Părerea tatălui dumneavoastră despre ginere a fost de-a dreptul interesantă, Herr Haaf.

— Tata a fost ridicol, contracară Haaf. Anton o adora pe Anna, niciodată

nu i-ar fi făcut vreun rău.

— Adorația combinată cu descoperirea trădării ar fi putut duce la acest gest inexplicabil.

— Nici vorbă! insistă Haaf.

Volker nu părea convins.

— Chiar dacă tatăl dumitale a exagerat din cauza șocului, cred că încă o vizită la cumnat este absolut necesară.

Volker își ridică gulerul de la haină.

— O să las asta în seama Inspektorului Berg. În orice caz, ne întâlnim la secția de pe Ett Strasse la unu și jumătate.

Haaf îl privi confuz.

Volker spuse:

— Pentru identificare?

— A, da, bineînțeles. Mulțumesc că m-ați însoțit.

— Cum aș fi putut face altfel?

Șeful îi făcu lui Berg semn cu capul.

— Domnilor, trebuie să vă las acum. Auf Wiederschau’n.

— Auf Wiederschau’n, bolborosi Haaf.

Volker merse pe jos câțiva metri, apoi urcă în Mercedes, demarând întrun nor de fum negru.

— O extravaganță pentru un polițist… să aibă automobil, nu-i așa? Și mai ales unul așa de impresionant.

Haaf își îndesă mâinile în buzunarele hainei.

VP - 50

— Se îmbracă în haine scumpe – costumul, pălăria, trenciul. Cum de-și permite dintr-un salariu de funcționar?

— Întrebați-l pe el.

— Vă întreb pe dumneavoastră.