Haaf se opri și se lăsă să cadă pe un scaun:
— E îngrozitor.
— Da.
— Îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor!
— Într-adevăr, fu de acord Berg. Aș vrea să vă întreb ceva. Încercăm să
aflăm de ce o femeie de condiția Annei a plecat de acasă azi-noapte neînsoțită. Vă puteți gândi la vreun motiv?
— Ce vă face să credeți că a ieșit fără Anton?
— El a spus că nu a însoțit-o noaptea trecută. De fapt, insistă că Anna s-a dus la culcare aseară la opt deoarece nu se simțea bine. Se pare că era însărcinată.
— O, Doamne…
Un oftat.
— Asta-i cu adevărat tragic. Își doreau un copil de multă vreme. Anton era chiar insistent cu privire la un moștenitor.
Berg se încruntă.
— Sora dumneavoastră nu dorea să devină mamă?
— Ba da, bineînțeles, începu Haaf, dar apoi se răzgândi și se opri iar.
— Sunt lucruri pe care nu le spuneți, Herr Haaf, replică Berg. Nu e momentul să fiți discret. Trebuie să-l aducem imediat pe ucigașul surorii dumneavoastră în fața justiției. Nu?
Haaf dădu din cap.
Berg adăugă:
— Poate nu aveau o căsnicie fericită?
— Asta e ceva personal, Inspektor.
— Da, dar poate fi relevant. Chiar vreți să știți ce s-a întâmplat, nu?
— Bineînțeles.
VP - 41
Haaf își umezi buzele:
— Ce pot să spun? Amândoi tații au fost mulțumiți de uniune. Anton e un gentleman. Arată cu siguranță destul de bine, iar manierele îi sunt ireproșabile.
— Dar…
— Anton este un bărbat deosebit și se ocupă în mod minunat de sora mea, dar este rigid chiar și pentru cetățenii din zonă. Este antialcoolic. Nu bea nici măcar un strop de bere. Să spunem că e un conservator ar însemna să-i subestimăm vederile politice. Sora mea, pe de altă parte…
Berg așteptă.
— Sora mea e o progresistă… foarte modernă, cu un simț acut al justiției.
— O social-democrată?
— Mai degrabă…
Haaf se opri.
— O comunistă? completă Berg.
Haaf îi întâlni privirea.
— M-a vizitat în timp ce eram la studii la Berlin. Avea un râs îndrăzneț și făcea față la băutură colegilor mei. Viața ei… e foarte diferită acum – o pasăre frumoasă într-o colivie poleită. Dacă ar fi să deschidă cineva ușa coliviei, probabil că și-ar lua zborul.
— Ah… spuse Berg. Există un alt bărbat în viața ei?
— N-am spus asta. Dar știu că îi place teatrul, iar lui Anton nu-i place.
Apartamentul lor nu e departe de Schwabing.
— Și s-ar duce neînsoțită la un spectacol pe timp de noapte? Cu tot ce se întâmplă acum?
— Ironia sorții, dar numai sub mantia nopții pot scăpa mișcările cuiva neobservate.
Haaf își lăsă capul să-i cadă plin de tristețe.
