— Mulțumesc. Acum trebuie să fac ceva pentru tine.

— Nu pot rămâne mult, Margot.

— Nu durează mult, Axel.

El o dojeni.

— Ștrengărițo!

VP - 70

— Și ce, nu-ți convine?

Se agăță de brațul lui și împreună traversară strada și intrară într-o pensiune. Bărbatul de la tejghea era gras și roșu la față, și-și curăța plictisit murdăria de sub unghii. Ochii lui o priviră mai întâi pe Margot, apoi pe Berg.

Le dădu cheile. Berg plăti, întreaga tranzacție făcându-se fără nicio vorbă.

Camera de la etajul trei era întunecoasă și igrasioasă. Decorul era format dintr-un lighean și un ulcior pentru spălat mâinile și un pat acoperit cu o pilotă uzată. Patul scârțâia, dar după cum declarase Margot, nu dură mult.

După aceea ea sări din pat și începu să se îmbrace, strângându-și bine portjartierul în jurul coapselor.

— Urăsc asta, spuse Axel. Această cameră murdară, acest pat murdar…

faptul că ne furișăm aici ca doi hoți.

— Ești însurat.

Își rulă ciorapul pe picior, apoi îl privi în ochi.

— Ești însurat, ai copii, iar eu sunt evreică. Ar fi sinucidere curată pentru amândoi să pretindem mai mult.

— Nu aspiri destul de sus, draga mea.

Berg își puse pantalonii și se încheie la șliț.

— Cine nu visează, rămâne întotdeauna pe treptele de jos ale scării.

— Uneori visele se transformă în coșmaruri.

Margot își trase și celălalt ciorap și îl agăță de portjartier. Apoi își trase rochia peste cap.

— Nu ești fericit cu ceea ce avem?

— Desigur că sunt fericit. Ești atât de frumoasă, Margot. Meriți mai mult.

— Ești îndrăgostit de tinerețea mea, nu de mine.

— Nu-i adevărat. Dacă ar fi vorba doar de tinerețe, crezi că m-aș încurca la întâmplare cu o evreică?

— Eu sunt mai ieftină decât tinerele târfe creștine.

— Încetează, Margot, tu nu ești o târfă.

— Întreab-o pe mama. Ea e de altă părere.

Berg o privi mirat.

— Mama ta știe?

— Bineînțeles că știe, toată lumea știe. Nu fi naiv.

El se uită mirat la ea.

Margot se enervă.

— Axel, nu poți continua să vii la mine la fabrică fără să provoci suspiciune.

Își scoase o perie și începu să-și pieptene părul cârlionțat.

VP - 71

— Mama e foarte supărată din cauza asta. Îmi spune că așa nu voi putea niciodată să mă mărit. Care tânăr evreu ar accepta o fată mușcată de un șarpe necircumcis?

Berg tresări la vorbele ei.

— Trebuie să plec.

— Și eu.

El însă nu se mișcă din loc. Continuă să șadă pe marginea patului. Își puse mâna pe frunte și își masă tâmplele. După câteva minute, Margot se așeză și ea alături, trupul ei subțire mirosind încă a sex.

— Nu fi supărat.

— Mama ta are dreptate.

O sărută pe obraji.

— Ar trebui să te măriți.

Ea se uită mirată la el.

— Ah… vrei să ne despărțim.

— Nu asta am spus.

— Atunci de ce începi să spui că trebuie să mă mărit?

Lui Berg i se strânse inima.